Organismul social: Context, Argumente

Putem observa, in natura, ca diverse vietati supravietuiesc in grupuri. O intrebare interesanta ar fi, de ce se intampla asta?
Un raspuns foarte plauzibil este, ca o astfel de structura aduce niste beneficii fiecarui individ in parte.
Urmatoarea intrebare ar fi, ce beneficii?
In principal, dupa parerea mea, viata presupune cateva componente fundamentale:
-Autoconservarea
-Perpetuarea
-Dezvoltarea (sau evolutia) - aceasta reprezentand in definitiv procesul de optimizare sau de adaptare la schimbarile de mediu astfel incat primele doua sa fie maximizate
Cu alte cuvinte raspunsul la intrebarea "Care este scopul vietii?" este: Scopul vietii este sa existe.


Revenind, putem presupune mai departe ca intr-un fel, grupul favorizeaza cel putin una dintre aceste componente.
Cum fiecare individ este o expresie a vietii, tragem concluzia ca grupul le faciliteaza acestora urmarirea unui scop comun:supravietuirea.
Comparand diversele specii ce se organizeaza in grupuri putem observa niste diferente semnificative. De pilda, in cazul coloniilor de furnici sau de albine, grupul pare sa functioneze si sa se comporte ca un organism de sine statator, indivizii nefacand altceva decat sa ocupe anumite "roluri" necesare pentru buna functionare a coloniei. Desi ambele colonii au regine si cineva ar putea crede ca acestea conduc colonia, in definitiv ele nu fac altceva decat sa ocupe un rol, responsabil cu reproducerea. De altfel, in cazul furnicilor de exemplu indivizii chiar isi schimba intre ei rolurile in timp real dupa niste reguli foarte simple fara sa existe un anumit individ care sa decida ce anume ar trebui sa faca fiecare furnica in parte. Exista deci un sistem, prin care fiecare individ decide ce rol ar trebui sa-si asume in functie de informatiile pe care le-a schimbat cu ceilalti indivizi, care duce insa la un comportament al grupului foarte complex si care se ajusteaza continuu la conditiile de mediu.


Pe masura ce urmarim arborele evolutiei catre regnul animal, acest comportament de organism individual al grupului pare sa dispara, observandu-se o incercare a fiecarui individ de a-si securiza propria suprematie in cadrul grupului. Apare asadar ideea de ierarhie, in care anumiti indivizi ocupa "pozitii" privilegiate pe care tind sa si le pastreze prin agresiune fata de ceilalti membri. Sunt renumite bataile intre lei sau maimute pentru ocuparea unor astfel de pozitii, care le confera acces privilegiat la resurse(autoconservarea) si mai multe posibilitati de imperechere(perpetuarea). Aceast tip de comportament egoist face ca grupul luat ca ansamblu sa para haotic in ceea ce face. O coerenta se mai poate observa doar in cazul in care un pericol exterior ameninta integritatea grupului. Cu alte cuvinte in acest caz grupul nu mai are un scop in sine, ci mai degraba reprezinta suprapunerea intereselor indivizilor ce-l compun.
Acest gen de organizare a fost dus la "perfectiune" chiar de noi oamenii. Am ajuns sa fim atat de divizati incat am creat grupuri in grupuri in grupuri, toate comportandu-se in mod egoist fata de celelalte, iar elementul de baza al acestora, omul, a ajuns atat de individualist incat a uitat ca de fapt impreuna cu ceilalti formeaza aceeasi specie, ca traieste pe aceeasi planeta intr-un univers imens, ca este in mult mai multe feluri asemanator cu ceilalti decat diferit, ca in definitiv are aceleasi interese cu ei.
Daca cineva ar privi din spatiu specia umana ca intreg, probabil ca n-ar gasi prea mult argumente care sa duca la concluzia ca oamenii coopereaza intr-o tentativa de a actiona ca un singur organism pentru un scop comun.


Dar ce-i asa de rau in asta?
Pana la urma fiecare om este unic, nu poate subscrie la acelasi scop ca toti ceilalti. Parca asta e comunism, incercarea de uniformizare a tuturor indivizilor intr-o utopie nerealizabila...
Mai puteti completa aici cu argumente care sa sustina ideea ca oamenii nu pot colabora pentru acelasi scop comun..


Sa ne uitam totusi la noi, la ce suntam noi si la cum functionam, sa ne intrebam ce s-ar intampla daca fiecare celula din corpul nostru ar incerca sa acapareze cat mai multe din resursele organismului pentru folosul propriu. Este usor de imaginat ca o astfel de stare a lucrurilor nu ar putea sustine o functionare normala a orgamismului si acesta fara doar si poate si-ar gasi sfarsitul intr-un timp foarte scurt.


Sa revenim putin si sa ne uitam acum la ce se intampla cu specia noastra. Putem vedea indivizi care au acces la resurse colosale pe care de altfel nu au cum sa le foloseasca in proportie de suta la suta, si in acelasi timp putem vedea indivizi care nu au suficiente resurse pentru a putea trai in conditii optime. Acum daca intreaga specie umana ar fi considerata un organism, cu siguranta omul ar putea fi considerat celula sa. Facand o analogie cu exemplul anterior, putem deduce usor ca in conditiile in care oamenii se lupta pentru resurse, organismul pe care noi il cream nu are cum sa functioneze corect, ba mai mult nu poate supravietui pentru prea mult timp.

Dar de ce ne-ar interesa sa formam un organism uman? Putem supravietui forate bine asa.. iar aia care mor de foame inseamna ca sunt prea lenesi ca sa-si castige singuri traiul prin urmare isi merita soarta.

In primul rand, cele trei componente ale vietii, pe care le-am expus mai sus autoconservarea, perpetuarea si evolutia sunt prezente in orice forma de viata oricat de complexa ar fi, ba mai mult cred ca de fapt orice alt aspect al vietii decurge din ele. Mai multe despre asta mai jos..

Privind din punctul de vedere al celulelor noastre putem deduce destul de usor ca sansele de autoconservare pentru fiecare din ele cresc uluitor, formand un organism. Avand in vedere ca fiecare din ele consuma atat cat are nevoie avand acces neconditionat la resurse, consumul total este minim, sistemul fiind in acelasi timp foarte eficient. Prin urmare per ansamblu beneficiul fiecarei celule este mai mare intr-o astfel de organizare. Similar si noi oamenii am avea aceleasi avantaje daca am crea o societate bazata pe colaborare. In realitate n-am avea nimic de pierdut, numai de castigat.

Istoria ne arata ca inca din cele mai vechi timpuri oamenii au incercat sa acumuleze cat mai multe resurse pentru ei. Stau marturie toate razboaiele si nedreptatile pe care omenirea le-a suferit. Dupa foarte mult timp in care cei care au avut mai multe resurse au fost privilegiati fata de ceilalti in a aduna si mai multe resurse, am ajuns la ce vedem azi, in care unii si-au construit incet incet imperii in defavoarea celor care incet incet au pierdut si putinul pe care l-au avut. Cu alte cuvinte cineva care s-a nascut in saracie nu are nicio vina ca s-a nascut asa, in acelasi fel in care cei care s-au nascut in lux nu au niciun merit. Si mai mult, putem vedea cu ochii nostri, ca cei nascuti in lux de multe ori nu sunt mai performanti, ca indivizi, decat cei nascuti in saracie, nu a fost un proces de selectie naturala real ci unul fals, artificial.
In conditiile actuale pentru cei nascuti in saracie este aproape imposibil sa mai poata ajunge sa traiasca decent prin mijloace corecte.
Cei care au ajuns in pozitii privilegiate astazi nu fac altceva decat sa incerce sa adanceasca aceasta groapa, o vedem cu ochii nostri zi de zi, in cazul in care vrem sa vedem..
Luand in considerare cele afirmate mai sus putem trage concluzia,zic eu, fara o probabilitate mare de eroare, ca traim intr-o societate in care minciuna, furtul, ipocrizia, incompetenta, brutalitatea, ignoranta, agresivitatea sunt la mare pret, sunt modalitatile prin care cineva mai poate ajunge intr-o pozitie privilegiata sau si-o pastreaza.

Sper ca aceste argumente sa ridice macar cateva semne de intrebare daca nu duc la realizarea faptului ca avem nevoie de o schimbare.
Eu cred ca avem nevoie de o societate in care accentul se va pune pe roluri, pe atributii nu pe pozitii si privilegii.

Un salt enorm in evolutia vietii pe aceasta planeta a fost reprezentat de aparitia organismelor multicelulare. Este inca dezbatut de oamenii de stiita ce anume a dus la aceasta, insa asta este mai putin relevant, ce este important este faptul ca explozia vietii pe Pamant a inceput cu acest eveniment. Fara a desconsidera organismele unicelulare care au un rol important in ceea ce reprezinta viata pe Pamant si care de altfel sunt prezente si azi intr-o proportie mult mai mare decat cele multicelulare, trebuie sa recunoastem ca aparitia acestora din urma a dus la un cu totul alt nivel de complexitate si in cele din urma la viata inteligenta a carei expresie suntem chiar noi. Puterea acestei noi structuri sta in principal in colaborarea dintre celule pentru un scop comun. Imaginati-va ce am putea crea noi daca doar am incepe sa colaboram, sa cooperam pentru realizarea unui nou salt al evolutie, un nivel la care fiecare din noi poate trai o viata plina de semnificatie, satisfactie si comfort. Cred ca de fapt procesul a inceput, trebuie doar sa devenim constienti de asta!

Spuneam mai sus ca orice aspect al vietii noastre decurge in realitate din cele trei nevoi fundamental ale vietii.
Sa ne punem din nou intrebarea "Care este scopul vietii?" insa de aceasta data din perspectiva complexitatii noastre.
Raspunsul poate parea de asemenea complex ,insa in realitate cred ca este acelasi.
Scopul vietii este sa existe!
La o examinare atenta putem vedea ca toate nevoile noastre si toate actiunile pe care le intreprindem isi au radacinile in una din cele trei componente fundamentale ale vietii. Desi exista o sumedenie de nevoi cu care omul modern se confrunta, in cele din urma toate pot fi reduse la una din cele trei. Desigur exista nuante insa toate sunt fatete, expresii ale uneia din cele trei. Muncim pentru a ne asigura integritatea(autoconservarea), ne gatim, invatam tot felul de giumbushlucuri pentru a avea succes printre ceilalti(perpetuarea), exploram, cunoastem, dezvoltam, optimizam, contribuim(evolutia).
Orice aspect al existentei noastre pote fi redus la unul din aceste lucruri, si nu avem ce face. Decat sa acceptam si sa intelegem.

In aceasta lume complexa sunt atat de multe lucuri pe care cineva le poate face si fiecare din noi poate face un pic altceva decat altcineva, insa este din ce in ce mai greu ca cineva sa poata face foarte bine, tot ceea ce este nevoie pentru a putea trai optim, o noua directie ar putea fi insa sa ne unim fortele in incercarea de a ne satisface nevoile fundamentale intr-o maniera mai eficienta.
Cuvantul de ordine este colaborarea!
Ma gandesc ca societatea umana ar putea fi organizata asemanator unei colonii de furnici sau unui organism multicelular, in care fiecare individ isi asuma un anumit rol in functie de competente, fiecare beneficiind insa de acces nelimitat la resurse si la cele mai performante si mai noi tehnologii. Desigur asemanarea nu poate exista decat din perspectiva colaborarii pentru un scop comun, pentru ca in realitate sunt diferente majore atat din punct de vedere al complexitatii precum si al regulilor dupa care acestea functioneaza.

S-a dezbatut destul de mult despre faptul ca urmatorul salt al evolutiei va fi unul de ordin tehnologic, eu inclin insa sa cred ca tehnologia este de fapt o unealta si ca omul nu si-a spus inca ultimul cuvant.
Cred ca urmatoarea revolutie prin care umanitatea va trece, nu este una tehnologica ci una sociala!


In incercarea sa imi imaginez cateva caracteristici fundamentale ale acestei noi societati am sa fac apel la un sistem pe care il cunoastem relativ bine, propriul nostru corp.
Dupa parerea mea cele mai importante sisteme in organismul nostru sunt sistemul nervos si sistemul circulator.
Analoagele acestor doua sisteme trebuiesc create si in noua noastra societate:
- un sistem pentru schimbul si administrarea informatiilor - il avem deja, este internetul - insa trebuie sa mai adaugam si creierul- adica modalitatea de interpretare a informatiilor de identificare a problemelor si de generare a solutiilor intr-un mod COLABORATIV (adica oricine poate participa) - oricine sa poata fi un neuron daca vrea
- un sistem de administrare si transport a resurselor intr-un mod eficient in care accesul la resurse nu este limitat in niciun fel si in care fiecare consuma atat cat are nevoie fara a trebui sa securizeze o cantitate cat mai mare pentru a-si asigura supravietuirea

In momentul in care vom realiza aceste lucruri, pasul a fost facut!

Partea a doua: Organismul social: Directii, Propuneri