3 noiembrie 2010

Reflecţii asupra existenţei



Plutesc într-un ocean de posibilităţi. Sunt un instrument de exprimare a posibilităţilor.
Un actor şi un spectator. Uneori îmi joc rolul în faţa mea în timp ce mă uit la mine.
Da, sunt atât de multe posibilităţi ce pot fi exprimate, dar eu nu înţeleg căreia din ele să-i dau viaţă.
Nu ştiu cu ce să-mi ocup existenţa. Am eliminat majoritatea posibilităţilor ca fiind inutile, dar probabil jocul nu presupune ca ceva să fie util pentru a-l aduce în realitate. Uneori îmi ocup existenţa încercând să înţeleg propria existenţă. Exist pentru a înţelege cum exist, sau măcar ce sunt eu ăsta de există şi se întreabă despre propria existenţă. Destul de plictisitor poate. Pe lângă asta poate şi imposibil. Poate nu de-aia exist, ci pentru a exprima ceva, orice. A crea, a experimenta, a înţelege( mai puţin mecanismul intrinsec al existenţei ), a simţi. Unii trăiesc doar pentru plăcerea simţurilor. Alţii pentru plăcerea pe care o simt, când înţeleg ceva, sau când creează ceva. "The pleasure of finding things out" zicea Richard Feynman.

Oare ce se întâmplă cu un om care nu poate experimenta plăcerea, sau care o descalifică, care nu se poate bucura de ea? Mai putem vorbi în continuare de "un om" sau e altceva?

Ce anume ne motivează în ceea ce facem? Ce anume mă motivează să fac ceva?
Evident nevoile fizice ar fi printre primele răspunsuri. Dar în scurtele momente în care toate nevoile fizice sunt satisfăcute?
Poate atunci intervin nevoile mentale. Unii fumează. Fumatul este o nevoie agregat, fizico-mentală, o dependenţă. Nu ştiu cum e, eu n-am fumat, doar îmi dau cu presupusul. Alţii se gândesc la cum să-şi satisfacă nevoile viitoare. Mâncăm pentru a putea mânca şi data viitoare. Unii, se pare nu foarte mulţi, merg puţin mai departe, şi devin atât de prinşi în preocupările mentale (studiu, cercetare, creaţie) încât ajung să neglijeze nevoile bazice. Tesla cică lucra de la 10 dimineaţa până la 5 dimineaţa următoarea zi. Mânca foarte rar şi puţin. Poate fi şi mâncatul în mare parte până la urmă doar o dependenţă ca oricare alta?

Ce mă interesează de fapt este în ce măsură poţi cu adevărat alege ce faci. Mă gândesc că dacă poţi alege, atunci această alegere nu se poate manifesta decât în ferestrele pe care condiţionarea fiziologică ţi le permite. În rest eşti doar un animal care doarme, mănâncă, se reproduce şi celelalte chestii necesare supravieţuirii. Ba aş adăuga, că atâta timp cât acţionezi sub bagheta unei dependenţe dobândite, sau pentru plăcerea simţurilor rămâi în continuare la statutul de animal.
Liberul arbitru. Dacă există acesta se manifestă după ce transcenzi starea de animal.
Dar până la urmă cât de liber e şi arbitrul ăsta? Cineva ar putea spune: "Pot alege să fac ce vreau". Ok. Dar cât de lipsit de constrângeri este acest "vreau"? Poţi să vrei ceva ce nu ştii că există? Nu. Deci libertatea asta este îngrădită de propria cunoaştere.
Cu cât ştii mai puţin cu atât eşti constâns să "vrei" mai puţin, prin urmare şi la a "face" mai puţin.
Mai departe. În ce măsură propria cunoaştere este la latitudinea noastră? Intrăm în posesia anumitor cunoştinţe accidental, prin intermediul mediului şi al interacţiunilor sociale. Pe altele le căutăm activ, fie că ştim ce căutăm sau nu.
Dar şi cunoaşterea, are o expansiune liniară. Nu poţi cunoşte ceva ce nu are nicio legătură cu ceva ce deja există. Toate invenţiile au pornit de la ceva existent. A cunoaşte ceva complet nou este ca şi cum ai încerca să ridici castele în aer. Pentru a ajunge să ridici turla este nevoie să porneşti de la bază, să ridici strat cu strat, să pui cărămidă cu cărămidă.
Deci liberul arbitru nu-i complet liber, dar teoretic îţi dă posibilitatea ca într-un cadru, cei drept restrâns, să alegi ce să faci la un moment dat. Dar cine este acest ceva care alege?

Există ideea că acest ceva de fapt este rezultatul unei agitaţii complexe de chestii mici şi multe care respectă nişte reguli simple. Dacă la o anumită viteză aceasta pare doar o agitaţie fără noimă, la o altă viteză şi altă scară se pot distinge anumite tipare, care se influenţează unele pe altele. Nişte bucle de reacţie încâlcite. Întrebarea este, în acest caz mai există măcar o urmă de libertate în orice alegere? Sau "alegerea" este de fapt o funcţie dependendentă de starea acestui sistem?
Desigur întrebarea care rămâne deschisă este cum anume au ajuns chestiile mici şi multe să existe şi să respecte setul ăla de reguli simple.

Mai există şi varianta că ceva-ul care alege este de o cu totul altă natură decât maşinăria biologică, o altă substanţă, poate o altă dimensiune, care posedă şi conduce maşina dar doar în măsura în care limitările acesteia din urmă i-o permit. Dar dacă-i aşa de ce în unele cazuri ajunge să se complacă într-o stare de profundă mediocritate? Nu ştie mai bine? Şi această entitate este supusă unui proces de învăţare similar celui necesar unei reţele neuronale? Sau poate de fapt etitatea asta nu este cea care conduce şi e precum bateria de la maşină nu precum şoferul? Dar dacă-i aşa, atunci n-am răspuns la întrebarea "cine alege?".

E totul foarte confuz..

Iar eu în continuare n-am un răspuns. Cum aş putea alege orice când nu ştiu cine alege?
Dacă totuşi sunt o buclă ciudată, conştientă de sine, cum anume să ies din aceast tipar de profundă confuzie?

Nu este vorba de o totală lipsă de acţiune, ci de inabilitatea de a alege o direcţie în care să-mi investesc energiile. Poate eroarea este că încerc să găsesc o direcţie, să ajung undeva. Am mai concluzionat cândva că a încerca să ajungi undeva este o negare a prezentului,  dar de data asta nu-i aşa, nu-i o negare ci o încercare de utilizare/trăire a prezentului, ca un vid care se cere umplut. Pe lângă asta simt că e ceva care încearcă să se exprime şi nu poate, pentru că nu ştie cum.
O fi oare un caz pentru spitalu' de nebuni?

21 de comentarii:

pai mei spunea...

Osho despre filozofie aici:

"Philosophy is a disease, and it is like a cancer: no medicine exists for it yet, you have to go through surgery, a great operation is needed. And philosophy has a similar type of growth, a canceric growth: once it is in you it goes on growing by itself, and it takes all your energies. It is a parasite. You go on becoming weaker and weaker and it becomes stronger and stronger and stronger. Every word creates another word -- and it can go on infinitely."
http://www.messagefrommasters.com/Spiritual_Quotes/Osho/osho_philosophy_quotes1.htm
Si sunt de acord:)

pai mei spunea...

Nu zic ca nu filozofez si eu:)Da incerc sa ma las:)

Gab spunea...

Legat de mâncat ca și dependență, nu poate să nu-mi vină în minte bancul cu omul căruia i-a murit măgărușul exact când aproape a reușit să-l dreseze să nu mai mănânce.

În continuare, pari a avea reale probleme cu faptul că omul este un animal. Homo Sapiens se cheamă specia... caută pe Wikipedia :)

Îți înțeleg foarte bine problema cu oceanul de posibilități. Și eu mă simt uneori așa. Cred că daca n-ai chef foarte tare să faci ceva, nu merită făcut numai ca să te afli în treabă. Mai bine stai. Părerea mea.

individul_x spunea...

Bun. Atunci vin şi eu şi întreb, poţi ieşi din starea de ignoranţă fără să-ţi pui întrebări filosofice? Să zicem că până la un punct poţi urma învăţătorile lui O, K, sau W dar după aia? Ce se-ntâmplă când rămâi singur, doar tu cu tine?
Se poate ca filosofia să fie un sprijin până la un anumit nivel de înţelegere după care devine o piedică?
Iar filosofia e o chestie foarte vastă şi incertă.
Poate s-ar putea spune că eu filosofez dar eu o văd ca pe o căutare a adevărului. E o filosofie aplicată dacă vrei, pentru că încerc să văd exact cum mă potrivesc eu în realitatea imediată.
Poate că e o eroare să încerc să caut să fac ceva, poate e tot o chestiune care ţine de ego, de autoimportanţă. "Domne eu ştiu ce fac, am cântărit bine lucrurile şi am ajuns la concluzia asta". Ar putea fi o altă capcană nu zic nu. Dar e extrem de greu să nu ştii unde mergi. Cel mai simplu e când setezi tu drumul, altfel eşti doar un observator. Dar nu e numai asta, este şi un gen de presiune de a umple golul prezentului cu ceva. Asta de unde mai vine?

individul_x spunea...

Postul precedent era pentru paimei.

@Gab Sunt complet împăcat cu faptul că omul este un animal. Ce mă zgândăre pe mine este în ce măsură mai este şi altceva. Faptul că este un animal are un anumit impact pentru fiinţa om, dar nu cred că omul poate fi complet explicat doar prin asta. Apare problema alegerii. Ok poate am privat animalale de posilitatea alegerii, dar eu când mă refeream la "animal" înţelegeam setul de condiţionări la care suntem supuşi.

Este evident că undeva mă păcălesc. Va trebui să identific sursa care generează această anxietate pentru a face ceva semnificativ...

pai mei spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
pai mei spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
pai mei spunea...

Io consider filozofia necesara - numai omului "civilizat". Adica taiat in doua. Cand incearca sa-si revina. Si filozofia nu prea merge. Incearca sa se bazeze pe cuvinte - care numai fixe nu sunt. Sunt niste chestii, etichete. Folositoare pana intr-un loc. Oamenii liberi nu au nevoie, nu au ce cauta, stiu cine sunt.

http://paimei02.blogspot.com/2010/10/way-of-human-being.html

si
When our mind is tranquil, there will be an occasional pause to its feverish activities, there will be a let-go, and it is only then in the interval between two thoughts that a flash of UNDERSTANDING — understanding, which is not thought — can take place.

Bruce Lee

pai mei spunea...

Adica - da, si eu pot spune ca am filozofat destul. Poate e necesara dupa actiunea civilizatiei. Acum insa simt ca nu mai vreau filozofie:)

bogdan spunea...

Homo sapiens - om intelept
Filozofie - a iubi intelepciunea

Asa ca nu vad ce e asa rau in a filozofa :)... Bun, daca te incurci prea mult in teorie, e o problema. De obicei cuvintele incurca atunci cand nu ai o cale de iesire - o cauti astfel...
Nu exista om care sa nu fi filozofat macar o data. Nu a existat si nu va exista.

Pai mei, eu nu as fi asa de sigur ca un om liber nu filozofeaza. N-ai de unde sa stii, pentru ca nu exista inca o consemnare a vreunui om liber. Putem numai banui. Eu banuiesc ca un om liber va filozofa, va gasi subiecte destule chiar si in interiorul libertatii lui. Omul rational filozofeaza. Nu are incotro. Osho filozofeaza despre filozofie, in citatul de mai sus. Nu exista cale de iesire :).

bogdan spunea...

corectare:"De obicei cuvintele NU incurca atunci cand nu ai o cale de iesire - o cauti astfel..."

e de la vin :)

bogdan spunea...

@Gab
"Cred că daca n-ai chef foarte tare să faci ceva, nu merită făcut numai ca să te afli în treabă. Mai bine stai. Părerea mea."

Si daca stai si tot nu esti multumit?

Gab spunea...

@bogdan

Atunci ar putea fi problematic :)

Dacă nu ești mulțumit nici de A nici de non-A, înseamnă că ești nemulțumit de tot.

Și dacă vrei să devii mulțumit, presupun că ar trebui să schimbi ceva: sau pe tine, sau mediul tău.

Anonim spunea...

Poate nu este inca timpul sa stii asta.

Anonim spunea...

Dar daca in acest timp foarte multe dintre conditionalitatile pe care incerci sa le depasesti sunt probleme inradacinate din alte vieti pe care acum este momentul sa le dai drumul, si astfel vin in viata ta spre rezolvare in acest fel? Iar pe unele reusesti sa le eliberezi (sa gandesti altfel) iar pe altele inca nu?
Daca liberul arbitru este doar o incercare a puterilor? Care este continua?
Eu am invatat foarte mult de la acest om:
http://alchimie.spirituala.net/2010/05/26/elemente-de-alchimie-spirituala-ioan-muntean/
Nu-i fac reclama, iti spun doar cum am gasit eu niste raspunsuri care sunt adevaruri pentru mine iar pentru altii pot insemna fix nimic...

Anonim spunea...

Ar putea fi interesant sa dai download la filmul de la sfarsitul materialului si sa-l vezi. raspunde la cateva intrebari:
http://fymaaa.blogspot.com/2010/09/bashar-download-28092010.html

Anonim spunea...

La aceasta adresa se gaseste o carte exceptionala de unde eu am reusit in sfarsit sa invat ceea ce nu credeam ca se poate invata in aceasta viata: De ce vin in viata oamenilor evenimentele asa cum vin, cauzele reale ale bolilor si intamplarilor bune si rele, dupa ce "criterii" alege divinitatea ce sa trimita fiecarui om de pe Pamant. Trebuie sa ai rabdare sa o citesti pana la sfarsit.

http://www.scribd.com/doc/8368848/Lazarev-02-Karma-Pura-UC

Iar aici sunt urmatoarele 5 carti ale autorului, care aduc completari importante:

http://www.scribd.com/doc/8421655/Lazarev-03-Iubirea-UC

http://www.scribd.com/doc/8421844/SN-Lazarev-Privire-in-Viitor

http://www.scribd.com/doc/8421686/Lazarev-05-Raspunsuri-La-Intrebari-UC

http://www.scribd.com/doc/8421713/Lazarev-06-Trepte-Catre-Divinitate-UC

http://www.scribd.com/doc/8421741/Lazarev-07-Transcend-Ere-A-Fericirii-UC

Anonim spunea...

Nu stiu daca ai citit "Matei, vorbeste-mi despre rai" de Suzanne Ward.
E o carte exceptionala, despre cum este dincolo, adica in locul unde am fost inainte de a ne naste si unde o sa ne desfasuram activitatile dupa ce murim.
E cea mai detaliata carte despre cum este dincolo.
Poti sa o comanzi la Editura For You. Costa 6 lei plus posta. Merita. E superba si-i ajuta enorm mai ales pe cei care si-au pierdut pe cate cineva.
Sau aici:
http://www.scribd.com/doc/11036628/Suzanne-Ward-Matei-Vorbestemi-Despre-Rai

P.S.: Ultimele 5 mesaje eu ti le-am trimis. sper sa nu te deranjeze sau sa fie prea multe. Am facut asta din dorinta de a te ajuta sa-ti gagesti adevarul tau pentru aceasta perioada a vietii tale! O seara faina!

individul_x spunea...

Probabil că ceea ce caut este într-adevăr o stare de bucurie necondiţionată. Evident pentru a o trăi nu e cazul să o cauţi ci doar să îţi dai voie să te bucuri. Am văzut că făcea referire la asta Ioan Muntean şi la faptul că este necesar să ai răbdare cu tine. Pesemne lecţia pe care este nevoie să o învăţ este răbdarea, la modul că pui o întrebare şi nu te frustrezi că nu primeşti răspunsul imediat, o laşi acolo la macerat şi te bucuri de fiecare clipă ce urmează, fără să te mai gândeşti la ea, până eventual va veni răspunsul, dacă va veni. Dacă nu vine... asta e.

Legat de materialele la care faci referire, ce să zic, sunt multe concepte, unele greu de digerat, altele greu de imaginat. Eu întotdeauna am considerat că dacă nu pot testa în lumea mea interioară o afirmaţie, atunci nu o să o asimilez, indiferent de la cine vine. Uneori se întâmplă invers, eu să ajung la o concluzie, sau să zicem revelaţie, pe care apoi o regăsesc în exterior, in diverse idei, situaţii, lucruri, pe care înainte nu le-aş fi privit din acea perspectivă care duce la acea nouă înţelegere. E foarte mult o chestiune de interpretare şi depinde de cât de multe puncte de vedere poţi adopta în paralel.

Oricum, apreciez ajutorul.

Mike spunea...

Ooo, cate se pot spune...Mancatul poate fi redus pana aproape de deloc(been there, done that), dar am constatat ca o functie a lui destul de importanta pentru om ar fi de cunoastere, de interactiune cu mediul prin ceea ce mananca (you are what you eat, cliseistic spus). Sau era o idee venita de la starea de high pe care o da nemancarea indelunga...?! Oricum, daca o iei pe calea reducerilor de diverse chestii, te asteapta la colt dependenta de reducere in sine. Nice, nu? In mod bizar am descoperit ca diverse "dependente" sunt chimic explicate de valorile si functionabilitatea substantelor din corp, de exemplu dopamina, cand fumezi dopaminei ii creste nivelul, daca cumva el e prea mic din cauze diverse, posibil si factori poluanti, stress etc, rezulta ca fumatul te face sa te simti tare bine. Dar ia sa vedem unde ar fi o ramura a medicinei specializata pe intelegerea si corectarea chestiilor mici mici mici din organism, dar cu efecte majore? Nu stiu, eu nu am gasit. nu careia sa ii pese. Tot de la bizarerii dinastea unii ajung pe la psihoterapii etc. E o increngatura destul de complicata factori externi>chimismul organismelor>efecte comportamentale/psihologice.
Chiar exista o intrebare pe care am intalnit-o la testarea unor simptome cauzate de dezechilibre micro in organism: "Va simtiti de parca de la un moment dat incoace sunteti un alt om?". Hmmm. Sigur, incercand, putem probabil si prin meditatie etc sa corectam dezechilibrele organismului, dar cat de greu e sa iti golesti mintea de ganduri (apropo de filosofie), premisa meditatiei....

Anonim spunea...

Tot eu, anonimul Seba, cel care a scris ultimele 5 mesaje.
Pe site-ul d-lui Ioan Muntean sunt si cateva videoclipuri faine.
Uitasem inca ceva foarte lamuritor despre conditia umana: http://video.google.com/videoplay?docid=4016308133714865362#
O seara faina!