3 martie 2010

Descoperindu-l pe Eminescu



Glossă

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă facând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovăraş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seama,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în lături,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimica,
Tu ramâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.



Mi-am amintit de "Glossă" când m-am trezit cu versurile

"Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece."

în minte în timp ce mă întrebam ce este cu adevărat real?

Privind poezia cu alţi ochi, abia acum îmi dau seama cât de mult rezonez cu ce a scris Eminescu acum mai bine de 100 de ani în 1883.
Nu am cum să nu observ şi cât de vechi sunt ideile astea şi totuşi cât de actuale şi în acelaşi timp evidente, dacă stai să te gândeşti. Mai mult ca sigur însă acum sunt mult mai evidente decât atunci...

Deci de ce zice Eminescu "Tu rămâi la toate rece" ?
Pentru că de fapt toate experienţele lumii nu sunt altceva decât un vârtej de forme false, ce se repetă la infinit ca esenţă, în care dacă te laşi prins nu vei afla niciodată adevărul.

"Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?..."

Atâta timp cât vei rămâne prins în acest vârtej nu-ţi vei aparţine, nu te vei asculta, nu vei fi decât un actor, o piesă într-un joc perfid.

"Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;"

Singura modalitate către adevăr este autocunoaşterea:

"Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,"

Autocunoaşterea îţi dă puterea să vezi iluzia, iluzia timpului care susţine toate celelalte iluzii, căci ce altceva spune Eminescu cu versurile:

"Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;"

şi

"Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,"

decât că timpul este o iluzie?

"Vede-n capăt începutul" duce cu gândul la ideea că sfârşitul este începutul cu alte cuvinte nu există un început şi un sfârşit ci o ciclicitate infinită.

la fel şi

"Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,"

idee pe care eu am asimilat-o la modul că totul este energie care se transformă şi toate transformările trecute au creat prezentul iar toate posibilele transformări se află tot în prezent. Articolul aici.
Este posibil ca Eminescu să se fi referit doar la ciclicitatea acestor forme false însă eu înclin să cred că e mai mult decât atât.

Odată iluzia descoperită, poţi ieşi din joc şi poţi evolua asumându-ţi rolul de observator, reflectând la ceea ce se întâmplă:

"Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine."

Sigur, rău şi bine sunt concepte relative, însă poate întotdeauna a fost vorba despre a descoperi răul şi binele tău, pentru că făcând asta în realitate te descoperi pe tine însuţi. Eu aş înclina totuşi să atribui lui "rău şi bine", în acest context, sensul de "fals şi adevărat", pentru că mai nou pentru mine asta este întrebarea, Ce este adevărat, real?

Odată ieşit din joc, concepte precum "speranţă", "teamă", "veselie", "tristeţe" îşi pierd sensul, pentru că ele ţin de domeniul jocului, nu pot exista în afara lui. Este o eliberare de nişte restricţii pe care nu ştiai că ţi le impui singur în timp ce inconştient îţi jucai rolul..

"Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă."

Renunţarea la rol înseamnă şi asumarea faptului că devii o entitate liberă care conştientizează că jocul nu este decât o deturnare de la propria cale spre aflarea adevărului..

Evident compararea şi interacţiunea cu "mişeii" şi "nătărăii" ar fi o eroare, pentru că asta ar presupune să intri în joc..

S-ar putea pune întrebarea, dar dacă ieşi din joc, te izolezi, ce rezolvi cu asta? Te rezumi doar la a observa şi la a scrie ce observi?
Well, who the fuck knows? Poate că de fapt şi ăsta este tot un joc, sau face parte din acelaşi joc, poate că de fapt şi asta e tot o altă formă de amăgire, sau poate că "viaţa" asta este doar un nivel dintr-un joc mai mare pe care la un moment dat va trebui să-l "completezi"..
Oricum n-ai cum să afli dacă nu te întrebi..

Poate d-asta şi Eminescu zice:

"Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate."

____________________________________________________________________________________________________________________


Bun, acuma c-am terminat cu ce aveam de spus despre poezie, aş mai observa un lucru:

Căutând versurile pe net, am dat şi peste câteva site-uri de referate, unde era, chipurile, comentată poezia.
Citind câteva dintre ele m-a frapat faptul că încă din capul locului se face disocierea între omul normal, comun şi ăla de geniu, omul superior, care domne, ca să fie geniu, trebuie el să se disocieze de planul ăsta banal, pentru c-aşa e el, cârcotaş.
Cu alte cuvinte poezia, este un act artistic, o filosofare nebunească, o mică răutate, pe care ăsta de pe urmă, geniul, simte nevoia s-o exprime ca să fie el special, şi în niciun caz nu trebuie luată, ca atare. Adică omu' comun să-şi vadă de rolul lui, că nebunu' e ocupat cu filosofarea, autocunoaşterea, chestii de-astea inutile şi scrie verzi şi uscate, dar el aşa în sine e o mare valoare şi de-aia îl studiem în şcoală...
Mă rog, poate interpretez eu prea mult, dar asta cu disociatu', sigur nu e o interpretare pentru că este evidentă şi sincer mi se pare o mare eroare, pentru că săracu' Eminescu nu cred c-a scris ca să fie geniu ci pentru că aşa simţea, iar cititorul (elevul) ar trebui să se uite la esenţa a ceea ce a scris nu la toate informaţiile inutile asociate sau distorsiunile programate.

Iată un citat:

"Reprezinta o meditatie asupra vanitatii lumii, de care omul de geniu, asa cum propune poetul, trebuie sa se detaseze. Asadar tema se constituie intr-un cod etic al omului superior, care, prin auto cunoastere si experienta filosofica, trebuie sa renunte la viata oamenilor comuni."

În rest, printre toate detaliile tehnice, legate de stil, formă şi nişte motive principale bine alese, toate evident însoţite de informaţia că omul de geniu spune asta, greu se poate distinge cu adevărat esenţa poeziei, care culmea este scrisă cu expresii comune, pe care oricine le poate înţelege, dar care nu trebuie în niciun caz luată ad literam..

Nici nu mai menţionez de faptul că toata treaba asta cu "a explica" cuiva ce "trebuie să înţeleagă" şi a nu lăsă persoana să înţeleagă singură ce are de înţeles, mi se pare un adevărat viol intelectual..


În concluzie, consider că poezia nu este pentru "omul superior" ci pentru orice om care vrea să înceteze să mai trăiască în minciună..


P.S.
Când eram la şcoală, îmi era imposibil să fac orice comentariu la nu ştiu ce operă literară. Nu vedeam rostul, nu înţelegeam ce vroiau de la mine.
Comparând cu cât de natural a venit acum acest articol nu pot să nu mă întreb ce dracului înseamnă şi şcoala asta? E doar aceeaşi temă a adultului care încearcă să controleze copilul? Au vre-un rost toate Încercările de a-i face pe copii să se conformeze unor standarde imbecile? E doar o ocupare inutilă a timpului? O amputare a sinelui? ( Sunt retorice toate întrebările )


16 comentarii:

pai mei spunea...

Mai multe despre scoala - vezi John Taylor Gatto. Nu invatatura in sine - "nu e buna". Copii sunt curiosi. Scoala le distruge curiozitatea naturala - ii plictiseste, nu e nimic de vazut, totul a fost vazut si comentat, si oricum nu e treaba noastra, nu suntem "genii". Asta invata. Cand e vreo problema asteapta rezolvarea de la "ei". Care or fi ei...
Nu mai e nimic de zis. "Scoala" sub forma unui profesor sau biblioteci unde curiosii se duc si afla - e foarte buna. Scoala impusa, 8 ani - e distrugere. Si spunem ca e nevoie de ea, pentru ca fara ea ....nu e destul orez pentru toti. Sau numere pentru toti. Asa ca merita sacrificiul..

Despre poezia lui Eminescu, dincolo de ea:
"A nu fi atasat nici macar de ideea de neatasare" :)

Din filmul asta : http://www.imdb.com/title/tt0387694/

cobon spunea...

Buna observatia cu referatul.
Totusi am un comentariu la PS-ul tau: fara scoala nu ai fi putut rationa si articula atat de bine si clar incat sa scrii acest articol. Poate ai fi simtit si constientizat ce scrie Eminescu, dar nu ai fi putut exprima asta. Eminescu a facut scoala, apoi a studiat independent filosofi si stiinte. In ziua de azi e clar ca fara scoala nu se poate. Macar invatamant la distanta(am vazut ca se practica in Australia, pt ca sunt ferme departe de lumea dezlantuita). Ca se exagereaza cu scoala e altceva, dar cred ca are un rol prea important pt a fi eliminata. Intr-o alta civilizatie, alta ordine/organizare sociala, am putea avea o scoala adevarata in care sa invatam ceea ce vrem. Dar acum trebuie sa invatam doar sa aducem profit si sa nu cracnim in fata boss-ului.

pai mei spunea...

Atena nu avea scoli, dar functiile de conducere erau date la loterie. Pentru ca aveau incredere in toti. Stii ce aveau ? Profesori - oameni care credau ca au ceva de spus, si elevi. Nimic obligatoriu. Aia e scoala reala, unde te duci pentru ca te intereseaza. Nu unde esti plictisit 8 ani cu ce ai putea invata intr-unul singur.

pai mei spunea...

Nu e vorba de a "nu avea scoala". E vorba de a trai intr-o lume libera, unde nu ti se spune ca esti prost, unde castigi self respect - si respecti si societatea in care esti, nu pentru ca te forteaza cineva. Atunci - sutn sigur ca poti "articula" toate astea, la fel cum au facut-o atatia indieni, de la care ne-a mai ramas cate ceva.

pai mei spunea...

Scuze pentru comentarii multe, de fapt nimeni nu mi-a zis direct "esti prost". Doar prin modul cum se poarta cu tine la scoala - prin simplul fapt ca nu ai voie sa te misti din banca, treaba asta modifica oamenii.
http://www.primitivism.com/machine-heads.htm

individul_x spunea...

@cobon,

E adevărat, în şcoală am învăţat să scriu şi să citesc lucruri care mi se pare absolut normale pentru că astea deschid drumul cunoaşterii.
Cam astea sunt lucrurile pe care le-am folosit din ce-am învăţat în şcoală pentru a scrie acest articol.
Mi se pare de asemenea normal să fii expus la diverse tipuri de informaţii şi să fii ajutat să deprinzi anumite abilităţi de bază precum calculatul.

Nu mi se pare însă normal să fii obligat să înveţi/memorezi chestii care poate nu-ţi vor folosi niciodată.
Aşa cum zicea si pai mei, aceste lucuri de bază pot fi învăţate într-un an de zile sau hai să zicem clasele primare, nu-i nevoie de 8 sau chiar 16 ani.
Poate lucrurile n-ar sta chiar aşa de rău dacă ai fi învăţat să gândeşti, nu ce să gândeşti. Nu-mi amintesc să existe în şcoală vre-o materie "Gândire critică", nu, pentru că nu vrem o populaţie de sceptici care să pună totul la îndoială.
Mă rog, lucrurile poate s-au mai schimbat între timp. Mai există grădiniţe, poate chiar şcoli particulare care mai promovează şi creativitatea, colaborarea etc.. însă prea puţine..
Se observă şi în educaţie, ca peste tot, această abordare de sus în jos, de a impune totul. Copilul trebuie să se conformeze unui set de reguli fix şi atât. Mi s-ar părea mult mai normală o abordare de jos în sus, în care copilul alege ce vrea să studieze mai departe şi ajutat acolo unde este cazul, sau când cere. Cu alte cuvinte dacă e să inveţi ceva un copil, învaţă-l să inveţe singur şi apoi lasă-l în pace..

cobon spunea...

Aveti dreptate. Totusi prea simplificati lucrurile. Voi priviti dintr-un punct de vedere care ignora nevoile actuale de supravietuire. Voi doar imaginati o posibila alta societate, in loc sa ganditi o tranzitie spre asa ceva, adica spre una libera. De aia nu puteti fi luati in serios(parerea mea).

individul_x spunea...

Eu sincer am ajuns la concluzia că orice încercare de a gândi o tranziţie spre orice este o eroare. Orice sistem de până acum care a vrut să controleze lucrurile a creat probleme şi probabil viitoarele sisteme de acest gen vor face la fel, pentru că ele prea complică lucrurile..
Prin urmare da, doar vorbim vorbe şi nu mai încercăm să controlăm lucrurile, le lăsăm să curgă aşa cum au făcut-o şi până acum câteva mii de ani..
Personal cred că singurul lucru care merită urmărit este autocunoaşterea. Cu cât oamenii vor ajunge să se cunoască pe ei înşişi mai mult, cu atât lucrurile se vor schimba de la sine..
(s-ar putea totuşi să mă răzgândesc şi în privinţa acestui fapt, totul poate fi revizuit din când în când, pericolul apare când nu se întâmplă asta)

Gab spunea...

Cobon, o altfel de viață e posibilă chiar aici și acum. Unii o trăiesc deja. Nu-i nevoie decât de o mică schimbare a perspectivei.

cobon spunea...

@individul_x
Pai ca omul sa poata fi lasat sa se autocunoasca trebuie intai modificat sistemul de invatamant. Asta inseamna tot control. Anarhia este ceva utopic. Societatea si colaborarea intre fiinte inseamna control. Controlezi relatiile intre fiinte prin reguli(nescrise la animale, scrise la oameni). De ce oamenii au nevoie de reguli scrise: pt ca se gaseste vreunul mai smecher(egoist si control-freak) care sa argumenteze si sa-si gaseasca scuze pt incalcarea regulilor de bun simt. Cum spuneam, traim intr-o lume prea complexa ca sa revenim brusc la ceva simplist si de baza.
@gab
poti sa-mi dai un exemplu de om liber in sistemul actual? unul care sa porneasca de la zero?

individul_x spunea...

haha - "lăsat să se autocunoască" - asta e tare :P
Ce să zic, credinţa în propriile capacităţi de a ne controla vieţile printr-un set de norme impuse de sus în jos, cred că este marea noastră meteahnă şi probabil eroarea primordială a raţiunii noastre limitate..

cobon spunea...

Pai "lasat sa se autocunoasca" confirma ce spui tu, adica educatia sta in calea autocunoasterii.
Societatea ne obliga sa ne educam intr-un sens strict, limitat, la obtinerea de bunuri materiale cenzurand accesul la cele de baza. Conditionare parsiva de a renunta la constiinta. Iar complexitatea educatiei ne obliga sa pierdem timpul si resursele, astfel incat nu mai putem aloca autocunoasterii decat cu mari sacrificii. Cine e dispus sa faca acele mari sacrificii? (foame, singuratate, autoizolare)

individul_x spunea...

Copil fiind cred că e cam greu să te autocunoşti. Asta vine ceva mai târziu, aş zice.
Ceea ce face educaţia e să mutileze un copil, să-l spele pe creier în aşa hal încât face autocunoaşterea ce ar fi putut veni mai târziu un lucru improbabil..
Dacă mai punem la socoteală şi presiunile pentru supravieţuire la care eşti supus cam putem spune game over şi ajungem la ce spui tu. Adică este nevoie de nişte eforturi enorme ca să iţi poţi găsi drumul tău.
Tu le spui sacrificii. Acuma, eu aş spune că este un sacrificiu să continui să te negi în continuare şi să te laşi condus de sistem..

Gab spunea...

Cobon:

Nu vorbeam despre libertate, ci doar despre un alt fel de viaţă. Mai plăcută.

Şi dacă pleci de la zero sau de la un miliard e absolut irelevant.

Dacă vrei neapărat un exemplu, poţi să te uiţi la homeleşi, la copii străzii. Crezi că n-ar putea intra înapoi în sistem dacă ar vrea? Adesea am impresia că-i compătimim degeaba.

Dar nu sunt singurii, şi sunt multe grade între o viaţă de corporatist convins şi ei.

cezar spunea...

Principalele 7 materii predate in scoala (explicate de o persoana premiata de statul New York cu titlul "Profesorul anului" in 1991):

1.Confuzia
2.Accepta pozitia in care ti se spune ca trebuie sa stai
3.Indiferenta
4.Dependenta emotionala de cel ce imparte aprecierile
5.Dependenta intelectuala de cel care stie mai bine decat tine
6.Respectul de sine e conditionat de evaluarea celor aflati in pozitii superioare
7.Nu te poti ascunde

Detalii aici: http://www.newciv.org/whole/schoolteacher.txt

individul_x spunea...

mda.. cu alte cuvinte, fie-ţi frică şi lasă-te condus de "autorităţi" exterioare, pentru că tu cu siguranţă nu poţi şti mai bine..
adevărul a fost deja descoperit şi tu nu ai decât să te conformezi..