26 februarie 2010

Mărţişor



Vine întâi martie şi probabil deja mulţi simt presiunea momentului, obligativitatea pe care orice bărbat "normal" trebuie să şi-o asume. Deja s-a intrat pe ultima sută de metri şi dacă nu te-ai "pregătit" ar fi bine să o faci pentru că altfel vei rămâne de căruţă şi îţi faci rău singur, ar putea spune cineva cu "experienţă" unui începător.
Sigur, în toată această goană suplimentară, pe lângă cea zilnică binecunoscută deja, printre întrebări de genul "Dar oare ce să iau?, Unde să mă duc?, Să plec de la serviciu sau să trec într-o dimineaţă?" şi încercând să te pregăteşti cu răbdare pentru a căuta "mărţişorul perfect" îmbulzidu-te cu alţii care urmăresc acelaşi lucru, este destul de greu să mai observi întrebarea "Pentru ce toate astea?" pitulată printre celelalte care vuiesc grăbite cerându-şi partea lor de atenţie.
Poate am exagerat, poate alţii nu se consumă atâta, poate că se mulţumesc să ia primul "carton vopsit" de la prima tarabă şi să se gândească, "Să fie mulţumită că i l-am luat şi p-ăsta!".
Fără a fi nevoie să facem profilul psihologic al cumpărătorului de mărţişor, şi fără a fi prea cârcotaş, eu cred că întrebarea rămâne valabilă "Pentru ce toate astea?".
Pentru ce de fiecare 1 martie, trebuie să dăm câte un plastic lucitor fiecărei femei cu care avem de-a face şi unu şi mai lucitor iubitei?
A, şi să nu uităm şi de industria florilor, susţinută de anumiţi compatrioţi de-ai noştri cu atâta spor, care ne aprovizionează la tot pasul cu ghiocei, zambile şi frezii care mai de care mai parfumate, deosebite şi moarte..
Cu un mărţişor pompos şi nişte flori de primăvară alese pe sprânceană, n-ai cum să dai greş, te-ai scos şi anul ăsta. Şi dacă te respecţi, banii nu contează, ce dracu, doar e o dată pe an! Nu poţi fi atât de nesimţit să te zgârceşti la de-astea..
Din câte mi-aduc eu aminte, toată treaba asta cu mărţişorul are ceva de-a face cu venirea primăverii, da da, este modul nostru de a sărbători primavara calendaristică, nu cea reală, oferindu-ne, kitschuri şi flori moarte...
Mai am şi eu o întrebare:
De ce trebuie să sărbătorim venirea primăverii printr-un conformism comercial macabru?
Aici sunt mai multe planuri:
1) Deja m-am explicat aici de ce nu cred că trebuie nimic, prin urmare nici măcar venirea primăverii nu trebuie sărbătorită.
Dacă cineva simte să facă asta, să o facă cum vrea şi când vrea, foarte bine, nu să se conformeze unor reguli fixe şi aberante.
2) Este evident că de fapt prin astfel de gesturi, nu primăvara este sărbătorită ci altceva.
Despre ce ar putea fi vorba?
Să fie consumerismul? Să fie egoul nostru supraumflat? Sau poate amândouă? Sau poate de fapt nu mai e nimic, decât un automatism, un reflex, un dresaj de care nu mai suntem conştienţi şi continuăm să-l repetăm oridecâteori apare stimulul?
Nu poţi să nu remarci locul acestui moment din an lângă altele precum celebra "lună a cadourilor" şi mai noul deja vechiul venit sfânt valentin..
De ce această tendinţă către artificial mort şi comercial uitând de viaţă şi de natural?
Nu spun că este neapărat ceva rău atâta timp cât este o alegere conştientă, dar este o alegere conştientă? Ştim de ce facem ceea ce facem? Este asta cu adevărat ceea ce vrem să facem?

Întâmplător primăvara chiar are însemătate pentru existenţa noastră, reprezintă reluarea ciclului de viaţă în natură, şi există şi alte tradiţii precum însămânţarea pământului care se practică de o bună bucată de vreme.
Mă întreb, dacă tot ar fi să sărbătorim primăvara, de ce n-am planta nişte copaci? În felul ăsta nu omori nimic, ci dai viaţă, şi un oraş întreg ar putea beneficia zeci de ani de un aer ceva mai curat. Asta da valoare adăugată nu?
(A dar am uitat, asta e treaba primăriei, noi nu mai avem nevoie < a se citi dreptul > să ne gândim la de-astea)
Sau poate dacă aşa e prea mare deranjul, de ce să nu foloseşti timpul pe care l-ai fi petrecut îmbulzindu-te pe la cozi, mergând la o plimbare în parc împreună cu cine vrei tu, să asculţi păsărelele şi să mai tragi un aer mai curat în piept?
Zic şi eu...

7 comentarii:

Irina spunea...

Stai liniștit, nu doar bărbații cumpără mărțișoare, și fetele cumpără mamelor, prietenelor, profesoarelor.

Nu știu exact originea mărțișorului, deși sunt convinsă că am mai auzit-o. Știu că e o chestie moștenită de la daci și practic singura chestie care conteaza, simbolic, e ața: alb cu roșu, împletită. Cred că înseamnă iubire și pace, sau iarnă și primăvară, si asta nu-i rau :)
Lăsând la o parte consumerismul, se poate oferi orice chestie mică, legată cu ață de-aia. Un nasture, o pietricică, un capac de bere, ce știu eu! E drăguț.

Oricine poate face ceva cu mâinile proprii, în loc să fugă să le cumpere. cu siguranță ar fi mult mai apreciat. Gândește-te că e un pretext pentru oricine să-și folosească creativitatea.

În concluzie, mie-mi place mărțișorul pentru că e de pe-aici, nu-i obicei împrumutat, e mic, vesel și nu ar trebui să coste bani.

(normal că s-a format o industrie și pe tema asta, dar ăsta nu-i un motiv, pentru mine, să nu-mi mai placă în esență)

Irina spunea...

Am citit un pic:

"Darul era primit de catre copii si tineri, indiferent de sexul acestora. "Banalul" snur alb-rosu, care este ignorat acum, reprezenta adevaratul martisor. Cele doua culori reprezentau unirea extremelor: vara-iarna, cald-frig, fertilitate-sterilitate sau lumina-intuneric."

De aici

individul_x spunea...

Mda, oricare ar fi fost esenţa cu industria asta s-a pierdut demult..
Iar ideea de "pretext pentru creativitate" sună tentant, totuşi de ce ar avea creativitatea nevoie de pretexte?

bogdanul spunea...

Cumpăratul de orice fel, nu numai cel de mărţişoare devine din ce în ce mai inconştient.
Orice distrage atenţia de la adevăratele probleme, reprezintă întotdeauna cea mai mică problemă. Nu mă refer numai la "industria mărţişoarelor", ci în general, la consumerism şi la cei care îl alimentează. Lumea intră în jocul ăsta pentru că vrea să uite ceva ce nu poate uita şi tot speră ca va uita dacă perseverează. Nu ştiu în ce măsură mai depind de noi alegerile pe care le facem când cumpărăm ceva.
Una peste alta, azi am dat buzna în piaţă şi am cumpărat şi eu ca tot omu' mărţişoare, uneori conştient, alteori inconştient:în ciuda faptului că ştiam încă de acasă câte trebuia să cumpăr, când m-am întors şi le-am numărat erau mai multe :).
De ce cumpărăm mărţişoare? Pentru că fetele le iau apărarea. Vezi mai sus:).

individul_x spunea...

Foarte multe dintre acţiunile noastre sunt guvernate de obligaţii, dorinţe şi frici alimentate din exterior, dar toate astea pot dispărea în momentul în care alegi conştient..
De aceea aş putea spune că nu pentru că fetele le iau apărarea se cumpără mărţişoare, ci pentru că cei care le cumpără se lasă conduşi de obligaţii din exterior..

bogdanul spunea...

Ştiu, nu din cauză că fetele iau apărarea mărţişoarelor, noi le cumpărăm. Am pus accent pe asta pentru că aşa se zice: Fac asta pentru că persoana aia mi-a spus s-o fac sau din cauza lui, ei, pentru că aşa se face, etc. Mai rar pentru că aşa vreau eu, pentru că aşa simt/intuiesc/raţionez eu.

Ne place să aruncăm responsabilitatea pe alţii pentru faptele noastre. Cred că de-aia oamenii se lasă purtaţi de obligaţii, de dorinţe...

Dacă toate fetele ar spune: Noi nu mai vrem mărţişoare, ni se pare o tâmpenie să ni se ofere mărţişoare...ar mai cumpăra cineva vreun mărţişor? Până şi ele se simt obligate să primească mărţişoare...

Obligaţiile din exterior se nasc pentru că cineva se lasă obligat, se conformează şi nu mai poate ieşi din obiceiul de a-şi îndeplini obligaţiile. Obligaţia nu există atâta timp cât nimeni nu se lasă obligat. Dacă nimănui nu i-ar fi frică de întuneric, nu ar mai exista frica de întuneric.

Să aleg conştient: să ştiu de ce fac una sau alta, să am o explicaţe pentru tot ceea ce fac sau numai pentru tot ce îmi este dictat de exterior?

Ai cumpărat mărţişoare? :)

individul_x spunea...

Hehe tare asta cu "se simt obligate să primească mărţişoare", în unele cazuri chiar cred că aşa e :)

Eu cred totuşi că ne putem educa unii pe alţii, prin urmare fetele le ai şi după cum le obişnuieşti :)

Pentru ceea ce îţi este dictat din exterior poţi crede că ai o explicaţie, pentru că de fapt nu este a ta. A alege conştient înseamnă să alegi tu, nu vre-o idee clandestină, prin urmare da, alegerea ar trebui să aibă o coerenţă cu modul tău de a fi..

Legat de ultima ta întrebarea, încerc să mă fiu consistent cu ceea ce scriu :)