19 februarie 2010
Dulapul şi infinitul
-Când te uiţi la un dulap ce vezi?
-Păi, un dulap!
-Nu, mai atent!
-Un loc unde să-mi ţin diverse lucruri..
-Şi dacă te uiţi şi mai atent?
-Văd brizbrizurile, şi alte detalii de construcţie.
-Bun, vezi plăcile de pal din care e făcut?
-Da..
-Vezi, toţi copacii din care a provenit lemnul din care sunt făcute plăcile astea? Vezi toate maşinăriile folosite pentru tăierea lor? Vezi oamenii care le-au mânuit? Îl vezi pe muncitorul care a asamblat dulapul ăsta? Vezi şi ce-a mâncat el pentru a dobândi energia necesară să muncească?
-Ăăă..nu mă gândisem chiar pâna acolo..
-Mergem mai departe, vezi, toată lumina solară pe care au folosit-o copacii ăia ca să creasă, toată apa pe care au tras-o din sol, toate mineralele şi substanţele necesare ca să-şi crească masa? Vezi cum au apărut toate astea, pamântul, apa, planeta, steaua de la care vine lumina? Vezi cum atomii care compun toate astea s-au format într-o stea ca asta?
-...!?
-Înţelegi că toată energia folosită pentru ca dulapul ăsta să existe aici, în forma asta este încapsulată în el? Înţelegi că tu, şi tot ce există în momentul ăsta a ajuns să existe într-un mod similar? Că toată energia care a existat vreodată este prinsă în momentul prezent?
Chiar şi cuvintele astea pe care le rostesc şi toată informaţia care există este energie.
-Ăăă.. poftim?
-Ce sunt cuvintele? Sunt unde de presiune pe care eu le produc în aer mişcându-mi laringele. Iar ăsta este mişcat de nişte muşchi, comandaţi de nişte impulsuri electrice care vin de la reţeaua neuronală din capul meu. Toate astea sunt energie. Şi faptul că tu le auzi, şi le înţelegi e tot energie.
Chiar şi faptul că aceste cuvinte există şi că noi le putem folosi este tot energie, energia pe care au constumat-o cei care le-au inventat.
-Wow.. adică... vrei să spui că tot trecutul este în prezent?
-Adică nu există trecut, ci doar energie care se transformă.
Tot ce există este prezentul, în care toate transformările apar.
-Cum nu există trecut? Dar eu imi amintesc ce-am făcut ieri!
-Poţi memora transformările pe care tu le-ai experimentat în forma asta, sau de care ai aflat, şi-i poţi spune trecut, dar asta nu-i decât o iluzie, pentru că în realitate nu-i decât energie care se transformă la infinit.
A extrage un anumit număr de transformări şi a încerca să-i dai o semnificaţie nu înseamnă nimic.
-Dar viitorul?
-Poţi privi viitorul ca fiind toate transformările posibile ale prezentului. Orice transformare posibilă în prezent, care se şi întâmplă, va duce la un următor moment prezent, pe care l-ai putea privi ca viitor, asta nu ajută însă prea mult.
Sigur, poţi încerca să estimezi, ce s-ar putea întâmpla, pornind de la momentul prezent, dar numai de la momentul prezent, pentru că, înţelegi, viitorul nu are nicio legătură cu trecutul, viitorul începe în prezent. Dar sunt atât de multe variabile încât majoritatea esitmărilor n-ar avea nicio legătură cu ce se va întâmpla de fapt.
-Deci pot totuşi să urmăresc un scop?
-Orice viitor ţi-ai imagina e doar un vis, o fantezie. Înţelegi asta? Când visezi nu eşti în prezent, şi nu uita, în prezent se întâmplă totul. Toate transformările apar în prezent.
Tu nu poţi transforma decât ceea ce este aici şi acum. Nu poţi transforma ceva ce nu există. Va fi vai şi-amar de tine dacă vei încerca să schimbi ceva ce nu există. Oamenii au tendinţa asta să-şi imagineze tot felul de lucruri care nu există şi apoi să încerce să le schimbe..uită-te în jur şi vezi chinul.
De aceea, fii atent la ceea ce este, la ceea ce există aici şi acum, fără prejudecăţi, pentru că asta este tot!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Nu am înşeles prea bine: "-Poţi memora transformările pe care tu le-ai experimentat în forma asta, sau de care ai aflat, şi-i poţi spune trecut, dar asta nu-i decât o iluzie, pentru că în realitate nu-i decât energie care se transformă la infinit."
Cum ai explica totul dacă ar exista maşina timpului?
Pot să gândesc: trecutul este format din amintiri. Timpul în care îmi amintesc trecutul este tot prezentul. Chiar dacă îmi imaginez viitorul, o fac tot în prezent.
Pot să mă gândesc că trăiesc în trecut sau în viitor fără să existe prezentul. prezentul e doar instrumentul care mă transpune în ziua de ieri sau în ziua de mâine.
Totul este energie. Dulapul este un fel de iluzie :)
Noi ca şi dulapul suntem forme de energie.
Amintirele pe care le avem, trecutul, sunt tot o formă de energie( starea reţelei neuronale de care dispunem )
Toate experienţele pe care noi le avem, tot ceea ce percepem, sunt practic transferuri de energie dintre noi şi alte forme.
Transformarea pe care noi o suferim în urma acestui transfer este ceea ce numim amintire.
Ar mai fi şi cazul când noi interacţionăm cu noi înşine, ne autotransformăm. Şi asta poate fi reţinută ca o amintire.
Dar toate aceste amintiri(transformări) sunt doar o parte infimă din totalitatea transformărilor pe care toată energia existentă le suportă. Nu înseamnă nimic..
A călători în timp ţine de prezervarea formei care călătoreşte.
Acuma, eu văd lucurile în felul următor:
A merge înapoi în timp, înseamnă a inversa toate transformările care s-au petrecut din punctul în care vrei să ajungi până în prezent, mai puţin transformările care te-au făcut pe tine să fii ceea ce eşti acum.
Lăsând la o parte că va trebui să ştii ce transformări s-au petrecut şi să le poţi inversa, mai este şi următorul aspect:
Deja am văzut că ceea ce eşti tu acum, reprezintă o parte din energia ce exista la momentul x în trecut, unde vrei să ajungi. Dacă tu vrei să-ţi păstrezi forma actuală, pentru a restabili totul cum era la momentul x, va trebui să suplineşti energia pe care tu o reţii păstrându-ţi forma, introducând energie în sistem!!!
Pe care o iei de unde? (Mind boggling)
Ca să călătoreşti în viitor, ţine tot de prezervarea formei actuale, în timp ce restul curge în continuare.
Asta înseamnă să te izolezi cumva, de tot ceea ce există, ceea ce echivalează cu a scoate energie din sistem.
Chiar dacă asta ar fi posibil, viitorul în care vei ajunge va fi un cu totul alt viitor decât dacă tu ai fi fost în sistem.
Deci treaba asta cu călătoria în timp este foarte improbabilă dacă nu imposibilă şi oricum nu schimbă cu nimic răspunsul la întrebarea ta. Totul este energie care se transformă, iar fiecare transformare creează o nouă stare, un nou moment prezent.
Îmi place sa cred că ceea ce suntem şi tot ceea ce este în jurul nostru există în sine. Nu cred că lumea dacă n-ar mai fi privită(simţită, în general) de om n-ar mai exista. Nu cred că omul este centrul spectacolului universal, în ciuda faptului că tot ce se întâmplă dovedeşte contrariul. Cred că universul este fantastic. Noi facem parte din el, suntem conectaţi continuu. Dacă noi nu vedem, e vina noastră.
Relaţia energie-materie face ca materia să fie umbrită de ceva neînţeles. Materia ne apare simţurilor ca "materială", când ea de fapt este energie. Asta înseamnă că simţurile ne mint, nu trebuie să ne încredem în ele. Asta presupune o revizuire a valorilor în care noi ne încredem cu sfinţenie.
Dacă am înţeles bine, pentru o călătorie în timp este necesar să rămân eu, fără nici o transformare. Călătoria nu ar mai avea nici un sens dacă m-aş transforma şi eu o data cu ea. Nu aş mai "ştii" că am călătorit în timp ştergându-mi informaţia pe care o am despre mine în momentul cănd decid să călătoresc în timp. Trebuie să ajung acolo în trecut/viitor ştiind de mine cel din prezentul din care am pornit în călătorie, altfel totul este inutil.
La fel cum mergem către viitor în fiecare secundă, putem să mergem şi către trecut.
Mergi înainte, ni se spune. Nici o urare nu se referă la trecut. Îndoctrinare, cînd vine vorba de călătorie oriunde ar fi ea? Trebuie să călătorim înainte, încă de mici ni se spune asta. Trecutul a fost, nu mai trebuie să ne incomodeze în călătoria noastră către viitor. În căutare după nou s.a.m.d.
Dacă visezi viitorul înseamnă că ai călătorit în viitor? Sau doar că ai văzut viitorul fără să fii acolo? (Visul devine realitate următoarea zi.)
Îmi place ideea: "viitorul în care vei ajunge va fi un cu totul alt viitor decât dacă tu ai fi în sistem". Suma tuturor posibilităţilor este viitiorul. Noi alegem.
Citind titlul mi-am adus aminte cu nostalgie de Narnia.. :-)
Iar articolul e o frumoasa prezentare pe tema faptului ca timpul e o iluzie si ca totul e de fapt energie inteligenta care se transforma.
Am mai dat linkul asta pe blogul lui paimei, nu stiu daca l-ai vazut: http://www.youtube.com/watch?v=QdVMemHnv-U
Daca iti place, vezi ca are si niste carti interesante gen Between Lives, Keepers of the garden.
@bogdanul
Eu aş zice că noi facem parte din ceea ce există şi suntem conectaţi la ceea ce există, nu există separare. Iluzia apare când ne punem pe noi în centrul Universului, pentru că nu există un centru.
Şi n-aş spune că simţurile ne mint, este doar modalitatea prin care noi percepem ceea ce există.
Dincolo de asta aşa cum propriul corp este modalitatea prin care noi ne percepem, în acelaşi fel, noi putem fi modalitatea prin care altceva se percepe pe sine...
@Flavian
Ştiu că la prima vedere titlul nu spune nimic despre conţinut, însă ulterior cred că lucrurile se leagă :)
Oricum aşa mi-a venit ideea, uitându-ma la un dulap şi întrebându-mă ce este acolo.. :)
Văzusem clipul cu Dolores Cannon însă momentan mă depăşeşte faza cu alegerile care creează două realităţi. Asta ar presupune o creştere exponenţială a numărului de realităţi/universuri. Ar presupune şi o creştere exponenţială a energiei necesare pentru a menţine aşa ceva. Toate posibilităţile există în prezent(fictiv) însă în momentul în care o alegere este făcută, aceea trece în noul prezent în timp ce celelalte se pierd. Asta momentan are mai multă logică pentru mine. Pare şi mai plauzibilă din punct de vedere energetic, pentru că energia se conservă deşi se transformă.
Iar referitor la cei "chemaţi" iară sunt puţin sceptic.
Părerea mea este că ce este este, doar atât, şi nu există nimeni/nimic care să încerce să controleze ceea ce se întâmplă..
Dar cine ştie, pote ne vom lămuri cândva :)
@pai mei
Cred că pentru a trăi în prezent, este necesar să încetăm să ne mai vedem ca entităţi separate de ceea ce este şi să nu încercăm să controlăm nimic, doar să fim, să observăm, fără prejudecată...
Da, e destul de tare faza cu realitatile paralele. Eu ma gandesc ori ca energia e infinita deci e irelevanta pana la urma cresterea "exponentiala". Ori ca noi subestimam sau nu intelegem inca puterea gandului care a pus energie in ideea respectiva.
La capitolul control banuiesc ca te referi la nivel absolut. Ca pe infinitatea de nivele intermediare atat inferioare cat si superioare domeniului nostru de perceptie si intelegere, exista o multime de entitati care controleaza sau incearca sa dirijeze lucrurile intr-o directie sau alta.
Nu stiu la ce te refereai cu cei "chemati".
Da, la nivel absolut mă refeream..
"Chemaţii" erau ăia pe care îi hipnotiza tipa şi ziceau că-i chemase Pământul
Trimiteți un comentariu