24 august 2011

Un râu prin matca existenţei

Subiectul poate fi dezvoltat mult mai mult, însă momentan n-am să-l folosesc decât să postez un comentariu la articolul lui Răzvan Exarhu de aici.

Iată şi comentariul meu:

Şi oare o fi o soluţie ca sticlele rafinate de Chivas Regal îmbătrânit în butii preţioase la presiune şi temperatură constantă fo' 24 de ani, ferite de intemperii, să aleagă un "leader" cu mustaţă de Hitler care folosindu-se de "gradele" sale să pună arzătorul pe sticloanţele astea îndobitocite de Frutty Fresh şi Burger la doi litri?

Sau poate ar trebui şi ele să ia exemplul unei oale de pământ cu apă rece şi cristalină de izvor, nu de-ăla de lânga Roşia Montană ci de-ăla din creierii munţilor de unde doar sufletele pure se adapă şi către care nu există "şosele" şi să înţeleagă că toţi în fond şi-n frunt'ce suntem o apă şi-un pământ, că "gazele" şi "gradele" sunt doar simptomele unei boli grave ce macină omenirea încet dar sigur?

Cum facem să redevenim toţi o apă de izvor care unduieşte lin prin matca existenţei fără a da pe lături şi fără a seca?

Aceasta este întrebarea.



Niciun comentariu: