13 ianuarie 2010

Eliberarea mintii

      

        De ceva timp ma tot bantuie o idee, si o regasesc din ce in ce mai des in tot ceea ce ma inconjoara.
Faptul ca fiecare percepe lumea prin propriul filtru mental, pentru mine este un mare adevar. Semnificatia pe care o dam lumii decurge din propriile convingeri, opinii si idei, pe care subconstientul nostru le-a "adoptat" de-a lungul timpului. Toata informatia senzoriala cu care suntem bombardati in fiecare moment este procesata automat de catre subconstient conform acestor tipare dobandite, iar apoi furnizata constientului pentru a fi supusa analizei.
Ideea de baza aici este ca aceasta informatie ce ajunge la constient este de fapt o proiectie a informatiei reale prin filtrul subconstientului. Putem spune ca aceasta informatie este de fapt "interpretata", de subconstient, atasandu-i-se o semnificatie. Aceasta semnificatie exista si are relevanta doar pentru noi, intrucat este o creatie a propriei noastre minti. Tot acest proces de interpretare este ascuns constientului, el nu poate accesa decat podusul finit, nu si procesul care a dus la o anumita interpretare. Prin urmare putem spune ca suntem intr-o masura foarte mare "controlati" de subconstient, deoarece de multe ori acesta distorsioneaza informatia in functie de anumite "idei" ce compun mecanismul de interpretare al acestuia. Mai mult decat atat este foarte posibil ca anumite idei care s-au pripasit prin mintea noastra inca de cand eram copii sa ne afecteze si azi comportamentul, fara ca noi sa fim constienti de asta, ba chiar fara ca noi sa mai fim de acord in mod constient cu respectiva idee. Acordarea, sincronizarea intre constient si subconstient este, cred, un mare pas catre autocunoastere, catre autoguvernarea propriei minti. Constientul poate schimba filtrul subconstientului insa pentru a schimba ceva trebuie sa stii ce. Asta cred ca este un proces continuu, un proces de reprogramare a propriei minti, insa in cunostinta de cauza. Cred ca asta poate duce catre eliberarea noastra ca indivizi, intrucat noi suntem creatorii tuturor problemelor noastre..

         Am sa revin la ideea care ma bantuie, de fapt la realizarea unui simplu fapt. Dupa ce mi-am dat demisia de la "job", am lucrat 6 luni la o aplicatie proprie, pe care la momentul respectiv simteam nevoia s-o fac. Acea nevoie nu era altceva decat dorinta de a ma elibera din chingile sistemului, de statutul de rotita. Dupa cele 6 luni am mai realizat ceva, nici aceasta noua tentativa nu imi oferea dorita eliberare ci doar posibilitatea de a deveni o rotita mai mare in sistem, sau poate chiar un angrenaj putin mai complex, dar fara doar si poate tot la stadiul de "masina" as fi ramas. Prin urmare am ajuns la concluzia ca sistemul in sine este defect si trebuie schimbat, ca trebuie reproiectat intr-un mod mai natural, mai apropiat de organismele vii. In acest punct am pornit acest blog. Incet incet insa am mai realizat un lucru. Ca nu poti schimba sistemul, ca nu-i poti convinge pe ceilalti sa urmeze un nou set de reguli, tot ce poti face este sa te schimbi pe tine, cel mult mediul imediat. In aceasta perioada am dat de Cristian Butusina si Proiectul Phoenix, ajungand aproape in paralel la concluzia, ca un pas catre eliberare este dobandirea unui anumit grad de autosuficienta, concluzia imediata a fost ca acest lucru nu se poate intampla altundeva decat la tara, unde aerul este ceva mai respirabil. Aceasta s-a cuplat perfect cu ideea propusa de Proiectul Phoenix, anume crearea unor celule autosuficiente, care se multiplica intocmai celulelor unui organism viu, ducand in cele din urma la schimbarea paradigmei globale, insa pornind de la individ. De jos in sus nu de sus in jos. Intocmai un fenomen emergent. Am pornit la lucru si in 3 luni, nelipsiti de probleme, suntem foarte aproape de o sera functionala, complet autonoma, ce poate produce o cantitate impresionanta de legume in orice fel de conditii. Din acest punct de vedere pot spune ca am gasit in sfarsit contextul care pare sa functioneze. Insa mai era o problema, locul meu in toata aceasta schema. Simteam ca trebuie sa fiu util intr-un fel, insa nu gaseam exact cum. Nu stiam nimic despre agricultura si constructii, insa eram dispus sa invat. Am invatat cate ceva dar parca tot nu ma regaseam in toata povestea asta. Simteam un fel de obligatie, de datorie, de a contribui insa asta parea mai mult sa ma blocheze decat sa ma motiveze.

        Dupa ceva timp de reflectie, am realizat ceva. La mine in cap exista urmatoarea idee: "Trebuie sa fii util societatii!". In momentul in care simteam ca nu fac ceva util ma deprimam. Nu corespundeam. Nu faceam ce trebuie. Dar aceasta idee nu era decat in mintea mea. Nu stiu cum a ajuns acolo dar ma afecta. In cele din urma am realizat, ca nu trebuie nimic, ca totul era doar o constrangere a mintii mele. Tot ce percepem este doar in mintea noastra. Daca cineva ne poate controla, este prin intermediul acestor idei, pe care noi le "acceptam" constient sau nu. Altfel nu se poate. Nimeni nu ne poate controla daca noi, constient refuzam. De fapt asta cred ca este si marea boala prin care omenirea trece. Oamenii fac lucruri, fara sa isi dea seama de ce le fac, au impresia ca trebuie sa le faca, insa asta nu este decat o iluzie, nu este decat o constrangere prezenta in subconstientul nostru sub forma unor idei. Atat timp cat astfel de constrangeri exista, cred ca ne este aprope imposibil sa facem ce vrem, pentru ca nu stim ce vrem cu adevarat, pentru ca avem impresia ca stim dar de fapt nu e deloc asa. Daca ne uitam in societatea noastra vedem cat de mult se bazeaza pe "trebuie": Trebuie sa votezi! Trebuie sa te duci la serviciu! Trebuie sa platesti taxe! Trebuie sa respecti legea!...

        Sa vedem de un vine acest "Trebuie sa..". Parerea mea este ca vine direct din dualitati de genul :"bine sau rau", "corect sau gresit", "moral sau imoral".
Dar toate acestea sunt relative, ceva poate fi "bine", doar privit dintr-un punct de vedere, interpretat intr-un anumit fel. Acelasi ceva poate fi "rau", dintr-un alt punct de vedere. Prin urmare relative nu sunt numai proprietatile fizice, precum pozitia sau acceleratia, ci si proiectiile mentale ale informatiei, interpretarile subiective. Viata doar este, insa fiecare o interpreteaza dupa propria reteta. Realizand asta este primul pas catre eliberare, ne putem da seama ca viata nu inseamna un set de norme si reguli venite din exterior ce trebuiesc respectate, ci mai degraba crearea propriei viziuni asupra vietii. Odata realizata, aceasta simpla propozitie, totul se schimba. "Nu trebuie nimic" inseamna de fapt "Se poate totul". Asta este eliberarea individului. In momentul in care ne putem crea propria perceptie asupra vietii, am redevenit liberi, asa cum ne-am nascut. Tot ceea ce ne limiteaza, a fost invatat pe parcursul vietii, din clipa in care ne-am nascut. Drumul catre eliberare consta in dezvatarea acestor limitari si acceptarea tuturor posibilitatilor. Exista si o mica povestire, care spune ca daca legi un elefant mic de un copac acesta va incerca pentru o vreme sa se elibereze, dar neavand inca suficienta forta va ceda. Cand va creste, ar putea lejer sa scape din prinsoare, insa nu va mai incerca niciodata. Un articol interesant despre eliberarea potentialului de a gandi pentru tine si despre falsele posibilitati si falsele dileme carora ne supunem, necunoscandu-ne suficient, este aici.

        Odata ce am realizat ca "Nimic nu trebuie", pot spune ca viata mea a capatat un alt sens. Pot face ceea ce simt la un moment dat fara sa ma mai simt vinovat ca nu sunt util, ca nu fac ceea ce trebuie sau alte prostii de genul. Nici macar Proiectul Phoenix nu "trebuie", particip pentru ca a aparut ca o ratiune de moment, un lucru logic in actualul context global. Suspectez ca in momentul in care suficienti oameni vor realiza ca nimic nu trebuie, nu va mai fi nevoie nici de norme, nici de legi, nici de organe de ordine. Adevaratele legi, cele naturale, vor aparea ca un fenomen emergent, pentru ca de ce nu? si aceste legi evolueaza prin selectie naturala. Nu este nevoie de o "autoritate" sa ne spuna ce sa facem sau nu..putem gandi si singuri!

28 de comentarii:

Gab spunea...

Tare mult îmi place ce scrii, şi sunt foarte de acord. Eu, când mă mai gândesc că "Trebuie să fac X" încerc să înlocuiesc întotdeauna cu "Vreau să fac X pentru că Y" şi dacă nu găsesc un Y, oh well...

Oricum, cert e că eu vreau să fiu util celor din jurul meu, şi vreau ca şi ei să îmi fie utili mie. Vreau asta pentru că alternativa ar fi izolarea, şi asta chiar nu vreau.

Irina spunea...

Dap, foarte fain ce-ai scris, subscriu și eu.

"este foarte posibil ca anumite idei care s-au pripasit prin mintea noastra inca de cand eram copii sa ne afecteze si azi comportamentul, fara ca noi sa fim constienti de asta, ba chiar fara ca noi sa mai fim de acord in mod constient cu respectiva idee."

Astea cred că-s cele mai nașpa... Ca elefănțelul.

pai mei spunea...

"De ce te duci la scoala ?" m-a intrebat odata unul care glumea cu mine si tot ma intreba "de ce". De la una la alta, am ajuns la motivul final cum il vedeam atunci - sa am o slujba, si de fapt - toata lumea face asta, nu pentru ca imi placea mie scoala, si eram foarte multumit, asta era, nimic in spatele lui, pe atunci nu vedeam mai departe.

Aici ceva :
http://www.primitivism.com/machine-heads.htm

pai mei spunea...

Asta e - copii dintr-un trib nu faceau niciodata ceva fara sa vrea.

Noi am fost educati sa facem lucruri fara sa vrem in mod special, educati sa lasam judecata pe seama altora care spun "asa trebuie". Sa trecem prin viata fara sa stim de ce facem tot ce facem.

individul_x spunea...

Multumesc, pentru aprecieri. Ma bucur ca mai sunt oameni care gandesc astfel.
In ceea ce priveste "a fi util", mi se pare un lucru onorabil, insa consider ca asta ar fi bine sa fie o alegere constienta, nu o conditionare ascunsa.

cobon spunea...

Imi permit sa te contrazic.
In cadrul proiectului nu TREBUIE sa faci ceva pt a obtine hrana? Munca in agricultura TREBUIE facuta. O faci din necesitate, din obligatia fata de corpul biologic, pt supravietuire, nu din placere sau doar pt ca vrei tu sa faci asta. Ca prin procese -constiente sau nu, ajungi sa vrei sa faci asta -e doar rezultatul a ceea ce descriai tu mai sus si ce scria si Gab. Adica a ajuns la concluzia ca VREA sa faca sau sa fie. Dar cum a ajuns? Din NECESITATE, adica pt ca TREBUIE. Daca n-ai trai printre oameni n-ar trebui. Dar realitatea este ca traiesti printre oameni si chiar asta inseamna COMUNITATE: cand astepti ceva de la ceilalti trebuie sa dai ceva in schimb. Asa a aparut trocul si comertul. Singur nu-ti poti procura toata hrana, construi adapost, confectiona haine, distra etc.
Imi pare rau sa o spun, dar ai fost superficial cu articolul asta. E doar o observatie critica, nu o condamnare a faptului ca te-ai gandit la asta.
Oricum, vezi partea buna a faptului ca trebuie sa faci ceva in loc sa stai degeaba: te-ai plictisi cum a patit-o Adam. El de aia a vrut sa cunoasca Raul, pt ca se plictisea doar cu Binele. In cazul de fata "raul" e munca sau alte gesturi pe care trebuie sa le faci. "Binele" ar fi sa fii o leguma care doar contempla, care simte doar intelectual lumea, nu si fizic si sufletesc. Inca ceva: miscarea fizica ajuta la oxigenarea creierului, de aia capitalistii aia care castiga bani de pe scaun se duc la sala sau la terenul de tenis. Nu-i asa ca VREI sa faci ceva acum? :) (chiar si faptul ca VREI sa-mi raspunzi -daca vrei, vine de la faptul ca ai o replica si TREBUIE sa o faci cunoscuta :)

Gab spunea...

Cobon, eu nu văd nici o superficialitate aici.

Munca în agricultură nu "trebuie" făcută. Omul a trăit fără agricultură peste 95% din istoria lui.

Iar când trăiești într-o comunitate, și gândești că dai fiindcă "trebuie" să dai, nu fiindcă așa vrei tu, e cam nasol. Așa fac marxiștii?

Trocul și economia de piață nu sunt singurele forme de economie, mai există economia bazată pe cadouri, în care oamenii își oferă cadouri pentru că așa vor, nu fiindcă "trebuie".

cobon spunea...

@Gab
Referitor la economia bazata pe cadouri: traim in asa ceva. Vezi ce face statul ca sa-i scoata pe capitalisti(bancheri si industrii ale licuricilor) din criza.
Pana si cadourile alea de care vorbesti le faci tot pt ca trebuie. Trebuie sa te simti bine facand gestul ala fata de altii. Dar subconstient este si din cauza ca trebuie sa-ti faci o imagine buna in fata celorlalti, pt ca nu se stie cand ai nevoie. Pana la urma toate gesturile altruiste vin tot din egoism, dar mai putin constientizat.
Daca exista oameni care doar asteapta cadouri de altii...exista un termen: paraziti. Din pacate chiar si eu sunt un parazit acum pt ca traiesc din munca altora(nu am un job). Dar asta se intampla pt ca exista alte milioane de paraziti carora le convine sistemul actual bazat pe cadouri -de la muncitorii care accepta salarii mici pt patronii lor si pt toata gasca financiara care calculeaza piburi pe spatele muncii altora.
Cand am pomenit de agricultura am dat doar un exemplu. Daca astepti sa-ti pice marul din copac in gura tot TREBUIE sa faci un efort: sa cauti copacul, sa te asezi pe pozitie, sa tii gura deschisa si sa ai rabdare sa cada (ia-o si ca exemplu concret si ca metafora). Ideea este ca tot TREBUIE sa faci ceva. Daca n-ai inteles ce am scris in primul comentariu mai citeste o data. Faptul ca VREI sa faci ceva este (nu intotdeauna)rezultatul ratiunii ca daca nu faci mori, deci ca TREBUIE sa faci. Asta se cheama instinct de supravietuire. Un psiholog probabil ti-ar explica in felul lui, mai concis poate, eu am explicat cum am putut...

Gab spunea...

Citez de aici:

We can use words in ways that deny the stories that enslave us, and thus accelerate our freedom. For example, Marshall Rosenberg suggests rephrasing every "have to" sentence as "I choose to... because..." Here is a personal example. I used to say, "Even though I hate it, I have to give grades." When I rephrased it as "I choose to give grades because I am afraid I will lose my job if I don't," everything became much clearer. I realized that my job was much less important to me than my sense of integrity, which for me personally was violated by giving grades, and so I decided to leave academia. By thinking in terms of "have to" we surrender our power. The very words carry within them an assumption of powerlessness.

cobon spunea...

Da, in cazul citat de tine e un exemplu ca nu tot ce faci TREBUIE facut. Dar asta nu inseamna ca atunci cand vrei sa faci ceva nu trebuie sa faci. Sunt cazuri si cazuri, oameni, situatii.
In comunitate(societate) trebuie sa faci ceva si din urmatorul motiv: puterea exemplului. Daca se aplica economia bazata pe cadouri se poate ajunge la extrema nedorita de a exista 1 singur om care sa cadoriseasca pe toti ceilalti cu munca lui. Adica daca la inceput a fost un singur parazit, in timp exemplul acestuia ii determina pe altii sa renunte la a face ceva si sa astepte cadouri de la ceilalti. Daca functioneaza la majoritatea acestora iar se inmultesc pana nu mai ramane cine sa faca cadouri. Vor fi niste simpli consumatori(seamana cu ceva...ah -cu situatia de azi!). De aceea avem ratiune, sa facem diferenta intre TREBUIE sa facem si PUTEM sa facem. De aceea e bine ca societatea sa stabileasca niste limite, reguli, pt ca se ajunge la ce am ajuns azi: luxul a devenit o necesitate in capul unora, ceea ce duce la abuzuri, coruptie etc. Dar asta nu inseamna ca a trebui nu ramane valabil in anumite limite.

individul_x spunea...

Salut cobon,

Observ ca discutia s-a dezvoltat putin. O sa incerc sa tratez punctele importante pe rand, dar probabil impreuna.
In primul rand, sa stii ca daca ma mai bucura ceva, cel putin la fel de mult ca a gasi oameni care gandesc la fel, este sa gasesc oameni care gandesc altfel. De ce? Pentru ca asa cum invatam din greseli si devenim mai buni, cred ca in acelasi mod supunand discutiei unele idei, acestea pot fi imbunatatite, sau chiar schimbate daca se dovedesc gresite. Prin urmare cel putin unul dintre participanti, daca nu chiar toti, poate iesi in castig. Uneori se poate ajunge chiar la sinteza, cazandu-se de acord asupra unei alte idei care le integreaza pe toate cele care se aflau in conflict initial.
Eu consider ca acest gen de finalitate este de dorit oridecateori este posibil. De asemenea, de multe ori intr-o discutie, se intampla ca fiecare sa vorbeasca despre altceva, insa sa aiba impresia ca vorbesc despre acelasi lucru. In astfel de situatii evident nu se prea poate ajunge la aceeasi concluzie. De aceea consider ca este foarte important sa cadeam de acord asupra termenilor pe care ii folosim si de ce nu, sa mergem un pic pe firul logic al implicatiilor pana cand gasim un punct comun.
Acestea fiind zise, sa mergem mai departe cu raspunsul.
Evident, consider ca tot ce ai scris este punctul tau de vedere, prin urmare ar fi absurd sa ma supar. Pot fi de acord ca ce am scris mai sus este superficial daca prin superficial intelegi incomplet. Un punct important asupra caruia as vrea sa revin este acela unde spuneam: "Sa vedem de un vine acest "Trebuie sa..". Parerea mea este ca vine direct din dualitati de genul :"bine sau rau", "corect sau gresit", "moral sau imoral".".In acest caz "trebuie" are sensul de "obligatie", "esti obligat sa", insa atata timp cat aceste concepte, pe care "trebuie" se bazeaza sunt relative, acesta isi pierde sensul.Desi aceasta afirmatie ramane in continuare valabila,in opinia mea, ea poate fi explicata mai bine de ceea ce urmeaza. Gandindu-ma azi la ce ai scris tu, mi-am dat seama ca intr-adevar mai e un sens al lui "trebuie", acela de "necesitate", care dezvaluie, cauza sa mai profunda. Citatul pus de Gab, o spune bine, "trebuie" apare in urma unei alegeri, pe care o facem constient sau subconstient. Aceasta alegere, creaza un context, in care acel "trebuie" capata un sens. Sa ma explic. Tu spui ca "TREBUIE sa faci ceva pt a obtine hrana". Corect, dar acest trebuie are sens doar in contextul unei alegeri, aceea de "a trai". Aleg sa traiesc, prin urmare trebuie sa mananc. In aceste caz, "trebuie" apare ca o chestiune naturala, a acestei alegeri. Aici "trebuie" poate fi inlocuit cu "este logic sa", "este optim sa", "este necesar sa". Oridecateori mancam, subconstient, alegem sa traim. Insa aceasta alegere nu "trebuie" facuta. Nicio alegere nu "trebuie" facuta, sau orice alegere poate fi facuta, deci nu trebuie nimic, sau se poate orice. De pilda unii au ales sa nu traiasca, si s-au sinucis, nemaitrebuind sa manance. Mai sunt si altii, care au schimbat contextul, facand greva foamei. In aceste context "trebuie sa mananc" este inlocuit cu "nu trebuie sa mananc". Asadar, "trebuie" capata sens numai in contextul unei alegeri, iar noi ca indivizi suntem liberi sa facem propriile alegeri, cu propriile contexte in cadrul carora vom face alte alegeri si asa mai departe.

individul_x spunea...

(...continuare)

Alegerea de "a trai" este evident una fundamentala, care deocamdata, presupune faptul ca "trebuie" sa ne satisfacem nevoile de baza. Insa alegeri sunt la tot pasul, si le facem tot timpul. In filmul "Matrix" apare aceasta idee, ca celor conectati li se oferea constant alegerea sa ramana sau sa iasa din matrice, pe care ei subconstient o faceau. La fel si noi facem tot timpul tot felul de alegeri. De pilda eu, pe langa faptul ca aleg sa traiesc, aleg si sa traiesc liber, de acea aleg sa particip la Proiectul Phoenix, de aceea aleg sa umplu saculeti cu pamant in care sa punem rosii si castraveti. Pe langa astea mai fac o sumedenie de alegeri, unele constiente si altele nu, fiecare limitandu-ma intr-un anumit grad. Pana acum 10 luni am ales sa ma duc la serviciu. In contextul acestei alegeri, eram obligat sa lucrez 9 ori pe zi pentru firma C. Iata si sensul de "obligatie" al lui trebuie care apare in urma unei alegeri care ne limiteaza. Atat timp cat eu alegeam intr-un fel subconstient sa ma duc la serviciu, posibilele mele alegeri in acest context erau mult reduse. In momentul in care am ales sa nu ma mai duc la serviciu, o sumedenie de alte alegeri au devenit disponibile. Devenind constienti de alegerile noastre si stapanii alegerilor noastre, ne putem elibera de orice prinsoare. Nu trebuie nimic!
In concluzie, desi argumentatia, s-a schimbat, in bine sper eu, ideea de baza a ramas aceeasi. Desi constant facem alegeri, care vin cu seturile lor de "trebuie", este foarte important sa fim siguri ca acestea sunt alegerile noastre, sau ca le facem in cunostinta de cauza. Este bine sa investigam ce alegeri facem in special subconstient, de ce le facem si in ce masura ne servesc noua ca indivizi acestea (Cum ar fi de exemplu de ce alegem sa ramanem in matrice? ).

Pornind acum de la ideea ca practic toata viata noastra este un sir neintrerupt de alegeri, ne putem intreba, de ce atat de multe dintre alegerile noastre se bazeaza pe frica? Nu cumva frica ne face sa ne gandim numai la cazul in care majoritatea copiaza parazitul si nu si la cazul in care majoritatea il copiaza pe cel care munceste? Cu siguranta aceasta idee de "societate bazata pe frica" isi merita articolul ei separat.

Gab spunea...

Din nou, îmi place cum ai spus-o.

Şi poţi să fi sigur că "trebuie" e strâns legat de dualitati de genul: "bine sau rau", "corect sau gresit", "moral sau imoral".

cobon spunea...

Interesanta prezentare, dar puteai rezuma totul la expresia: "DACA vrei asta(sa traiesti, sa mananci, sa obtii ceva) TREBUIE sa faci cutare..."
Deci intervine acest DACA, motivatia lui TREBUIE. Si, cum spuneam mai sus, instinctul de supravietuire ne dicteaza ca trebuie. Eu ma refeream la un trebuie in anumite limite, la un trbuie de supravietuire cand am spus ca trebuie ramane valabil. Cand am pomenit de superficialitate ma refeream la faptul ca ai desfiintat complet ideea de a trebui, de obligatie. Totul porneste de la obligatia fata de persoana ta, care se dezvolta pe baza dependentei tale de comunitate. Si ai vazut ca nu te-am contrazis in privinta mecanismului in baza caruia subconstientul influenteaza constientul, ci doar te-am atentionat asupra faptului ca ai absolutizat eliminarea lui trebuie.
Daca nu vrei sa traiesti nici macar nu mai trebuie sa justifici ca nu faci nimic :) Dar daca vrei sa continui sa traiesti, si o faci in comunitate, atunci trebuie macar sa fii simpatic(sau sa ai o calitate de rudenie sau orice altceva) ca sa primesti cadouri pt supravietuire...
In rest nu contest inutilitatea lui trebuie, mai ales in exemplele date de tine(lucrul la firma x etc).

individul_x spunea...

Deci, atentie, n-am "absolutizat eliminarea lui trebuie", ci am aratat relativitatea lui.
Fiind relativ, nu are cum sa fie absolut, prin urmare, repet, "nu trebuie nimic".
"Instinctul" de supravietuire, ca si "dependenta" de comunitate sunt alegeri, subconstiente sau constiente. "Obligatia", este tot o alegere. Fiecare alegere, creaza un context mai restrans, in cadrul celui creat de o alegere anterioara. In momentul in care esti constient de propriile alegeri, si le accepti, acestea nu mai sunt obligatii. Nu le mai percepi ca obligatii, pentru ca stii ca in orice moment, poti schimba contextul, facand acele alegeri(obligatii) pe care nu vrei sa le faci sa isi piarda sensul. Nu stiu cum sa exprim asta mai clar.
Eu nu am o problema cu folosirea lui trebuie, ci cu sensul lui. Spun ca ne-ar ajuta sa ne simtim mai bine cu acest "trebuie" daca il percepem ca o alegere a noastra pe care o putem schimba oricand, decat ca pe o obligatie sau constrangere rigida.
Daca am realiza ca practic fiecare "trebuie" din viata noastra, apare ca urmare a unei alegeri pe care noi o facem si pe care putem alege sa n-o mai facem, ne-am elibera de un stres inutil si de niste constrangeri pe care nu ni le dorim.
Vad totusi, ca s-a dovedit ca avem mai multe puncte in comun decat impotriva, si chiar mi-ar placea sa ajungem la un consens.

cobon spunea...

Cred ca problema era ca articolul e prea "stufos". Ultimul comentariu e mai clar :)
Dezbaterea a fost interesanta...

individul_x spunea...

In pricipiu, fiecare idee, poate fi supusa discutiei si slefuita, adaugandu-se sau scotandu-se parti, pana capata o forma mai coerenta si stabila. Deci intr-adevar, articolul este incomplet fara comentariile ce au urmat...

Gab spunea...

:) Si intotdeauna poate aparea altcineva, cu o alta perspectiva, care sa il faca din nou sa devina incomplet, pana sa va ajunge la o noua stare stabila care sa tina cont si de perspectiva lui.

individul_x spunea...

Exact :)
Ceea ce mi se pare fascinant.

Flavian spunea...

As mai avea eu o observatie. Spuneai la un moment dat ca alegerea de a trai e una fundamentala. S-ar putea argumenta ca aceasta alegere este doar perceputa de noi acum ca fiind fundamentala.

Spun asta deoarece exista multe persoane care insista pe faptul ca viata e o simpla experienta dintr-un lung sir de experiente pe calea evolutiei.

Ca un fel de joc. Ca un fel de personaj sau rol pe care il jucam. Din placere sau din plictiseala, nu pentru ca trebuie.

Am ales sa venim pe pamant, sa ne nastem si sa uitam temporar tot ce stiam pentru a face "jocul" mai interesant. Pentru a nu lasa cunostintele si experientele anterioare sa ne strice placerea jocului.

La final, ne vom reaminti totul si vom aduna la bagajul de cunostinte o noua experienta. Si vom avea din nou pentru a cine stie cata oara, optiunea de a ne relaxa sau de a incepe un nou joc.

Poate suna prea filozofic si poate ca este. Sau poate ca nu. Pentru ca totul... asa cum spuneai... e relativ... ;-)

individul_x spunea...

Ha! interesant ca spui asta, pentru ca ideea care a dus la generarea concluziilor descrise in acest post, este ca "Viata e un joc!" :)
Dupa parerea mea, aceasta teorie are sens, pentru ca sa "fii" si sa "stii" totul poate fi destul de plictisitor :)
Nimic nu trebuie, pentru ca viata e un joc iar singura regula este ca nu sunt reguli. Acest joc este inventia noastra comuna si da!, ar putea fi vazut ca o incercare de "regasire" a totului. Ma gandesc ca autocunoasterea ar putea fi singurul proces care ar putea sa duca la asta.. dar cine stie?..( poate si uitatul la telenovele ar putea fi o cale..:) )
Spuneam ca alegerea de a trai este fundamentala pentru actualul nivel al existentei noastre, intrucat ea creeaza contextul general in care ne "desfasuram" momentan, nu pe plan absolut ( daca exista asa ceva )..

Mad io spunea...

Frumos Flavian!

La fel si x.

Iti recomand acest articol de pe iesirea din matrix:

Sfidatorul

Pe scrib este transcrierea filmului, e mai usor de urmarit prin citirea ei si vorbeste exact despre acest parazit care ne acapareaza atentia, mintea, emotiile si se hraneste cu noi.

Este plin de citate de la Eckhart Tolle, John Michael Abelar, Don Miguel Ruiz, Carlos Castaneda.

Azi am inceput sa i citesc si tot azi am dat de articolul tau. "coincidenta".

individul_x spunea...

Multumesc pentru link.
Am vazut si eu filmul si pot spune ca la intelegerea multor idei prezentate am ajuns si eu de-a lungul calatoriei mele pe drumul autocunoasterii.
Intelegerea nu este totul insa, asa cum filmul puncteaza foarte bine, este necesar sa si actionezi in concordanta cu aceasta intelegere, pentru a evolua..

blogsipace spunea...

Poate povestea noastra e similara cu viata lui Benjamin Button: intinerirea fizica la el simbolizeaza de fapt sansa pe care o avem sa ne 'intinerim' spiritul, sa-l descoperim. Viata ca un joc pe care cu cat il jucam mai profund, mai angajati, cu atat devine mai fascinant. Cu cat ii invatam regulile in primii ani de viata, cu atat realizam ca ele e bine sa fie 'dezvatate' daca vrem sa ne bucuram de joc. Exista multe cai care pot fi grupate (daca e sa fortam nota) in doua categorii: cele care iti reduc optiunile de a te juca de'a viata (societatea moderna, 'civilizatia' contemporana, sisteme politice etc.) si cele care iti MULTIPLICA optiunile, creaza nenumarate posibilitati, cresc exponential numarul de alte drumuri pe care o poti apuca.

Si culmea, cele doua categorii coexista in timp si spatiu. Cred ca cine ajunge sa se joace cu cea de-a doua nu o mai alege pe prima :-)

Ca 'defect' profesional...pot sa spun ca majoritatea conflictelor violente exista in lume pentru ca societatile sunt construite in majoritatea cazurilor pe reducerea optiunilor la 1. La 'trebuie sa facem ASTA'. O singura solutie, cea mai puternica. Contrar regulilor de baza din manualul de utilizare a Universului.

individul_x spunea...

Da, închis vs deschis. Ceea ce există deja, trecutul, versus prezent, adică posibilitatea de a vedea/crea o nouă lume de fiecare dată, fară prejudecăţi...

Radu spunea...

eliberarea din chingile sistemului e subiectul meu de conversatie preferat cand ies cu unii prieteni la bere in Scârtz :D

individul_x spunea...

Ce să zic, aş ieşi şi eu oricând la bere pentru astfel de discuţii, s-ar putea totuşi ca locaţia să fie o problemă.(Eu sunt din Bucureşti)

Anonim spunea...

as vrea sa adaug o afirmatie referitor la articolul de sus nu consta totul in cum gandim sau cum luam decizile sau daca vrem sa facem anumite chestii totul tine de sentimente daca nu ar exista acel trebuie am muri de foame asta se numeste necesitate insa o alta portita de scapare trebuie sa faci doar ceea ce te face sa te simti bine si in modul in care sa te simti bine conteaza foarte mult stare de spirit sa fii lucid si sa te simti implinit cand iei anumite decizi sa stii ca le faci pentru tine...insa referitor la sistem in general sistemul se bazeaza pe psihologia inversa gen "nu te gandi la iepurasi" la ce te gandesti cu chestii de genu isi mascheaza lucrurile pe care noi nu ar trebui sa le stim suntem destul de orbi si acceptam doar ce vedem o comparatie clara experimentul philadelphia si triunghiul bermudelor e cam aceas mod de manipulare al campului electromagnetic creat artificial insa speculatile ne fac sa credem k exista supernatural sa stiti chiar exista incercati sa vedeti prin mesajele primite de la sistem sa vedeti ce isi doresc cu adevarat sa obtina de la noi app admin interesant proiectul phenix in caz ca vezi acest mesaj miar face mare placere sa imi spui cam ce ai reusit sa realizezi as fii destul de interesat de idee ...:) be happy