Identificarea şi rezolvarea problemelor

Puric, istorie, memorie, modele, creştinism

Eterna poveste schimbătoare

O fi adevărat?

Biologie, Tehnologie, Amnezie

God's thoughts

Am dat pe undeva de un citat din Einstein ( Albert Einstein ) :

"I want to know God's thoughts... the rest are details."
în treducere liberă,
"Eu vreau să ştiu gândurile lui Dumnezeu... restul sunt detalii."

Deşi ştiam de acest citat de mai multă vreme, nu l-am luat foarte în serios.
Dar niciodată nu-i prea târziu.

Deci ce-ar putea să însemne?

Întâi de toate să vedem care sunt protagoniştii.

În primul rând se presupune existenţa unui "Eu",adică a lui Einstein, cel care gândeşte că vrea să ştie.
Apoi se presupune existenţa unui Dumnezeu. Fair enough.

Bun, acuma să vedem ce fac ei, adică protagoniştii, adică Einstein şi Dumnezeu.

Se presupune, că dincolo de faptul că Dumnezeu există mai şi gândeşte. S-ar putea ca faptul că există şi că gândeşte să fie unul şi acelaşi lucru dar n-avem cum să ştim asta nu?

Deja se observă o similitudine între cei doi, amândoi gândesc, iar Einstein vrea să ştie gândurile lui Dumnezeu.
Aici s-ar putea să apară o problemă. A şti nu însemnă neapărat a înţelege. Eu cred totuşi că Einstein vroia să le înţeleagă nu numai să le ştie. Ori a le înţelege presupune ca acestea să existe sau să fie transpuse într-o formă comprehensibilă pentru gândirea umană.
Prin urmare înţelegerea depinde mult şi de cum gândeşte Dumnezeu nu numai de ce gândeşte.
Deşi amândoi gândesc presupunerea că gândesc în acelaşi format s-ar putea să fie o presupunere eronată şi periculoasă în acelaşi timp.

Acuma ajungem la o concluzie izbitoare: "restul sunt detalii".

Asta presupune că există nişte ceva-uri, nişte detalii care există în afara gândurilor lui Dumnezeu?
Oare unde se opresc gândurile şi unde încep detaliile?
Să însemne oare că Dumnezeu nu se gândeşte la detalii? Asta ar putea explica nebunia actuală, însă probabil că nu la asta se referea Einstein.
Prin "gândurile lui Dumnezeu" probabil că se referea la regulile care guvernează Universul, totuşi doar la asta se gândeşte Dumnezeu în cazul în care există şi gândeşte?
Nu s-ar putea ca tot ceea ce există să fie gândurile lui Dumnezeu?
Nu s-ar putea ca însuşi Einstein şî gândul lui să fie tot un gând al lui Dumnezeu?
Nu s-ar putea ca tot ce există să fie şi Dumnezeu şi gândurile lui în acelaşi timp?

Deja orice încercare de înţelegere a realităţii, de ce? şi cum? pare-mi-se că mă pierde..

Totuşi eu aş reformula astfel:
"Tot ceea ce există acum este Dumnezeu sau/şi gândurile sale... restul este istorie."

Dacă mă gândesc la istorie, o aduc în prezent, totuşi acum ea nu mai există aşa cum s-a întâmplat atunci ci doar sub formă de gând, doar sub formă de proiecţie.

Prin urmare dacă entitatea x există în n dimensiuni, ceea ce gândeşte entitatea x va exista în n-1 dimensiuni (poate chiar mai puţine), va fi o proiecţie a realităţii celor n dimensiuni.

Ar putea de asemenea să fie şi invers, tot ce există să existe într-un spaţiu adimensional, şi fiecare nou nivel să mai adauge o dimensiune. Adică dacă entitatea x există în n dimensiuni ceea ce gândeşte entitatea x să existe în n+1 dimensiuni. Asta ar putea explica spaţiul şi timpul..

Anyway this is all sooooo mind boggling. I should probably stop!

Informaţia care ne subjugă şi găsirea echilibrului

Tema articolului: Oamenii îngrijoraţi de tot şi toate care uită să mai trăiască

Mai întâi un filmuleţ:




Că suntem în era informaţională nu mai e o noutate.
Reacţia la cantitatea de informaţie care curge pe toate canalele, în special pe ceea ce numim World Wide Web sau mai scurt Internet, ar putea însă fi o noutate sau o provocare cel puţin.
Ca probabil mai toate invenţiile, Internetul vine şi el cu bunele şi cu relele sale.

Unul dintre marile avantaje din punctul de vedere al înţelegerii lumii este că accesul facil la orice tip de informaţie poate oferi posibilitatea unei priviri de ansamblu asupra problemelor globale, înţelegerii mai profunde a condiţiei umane pe acestă planetă, în acest sistem solar sau poate chiar în Univers. Îndemnul "Think global, act local" ar putea fi implementat cu mult mai mult succes.
Există o problemă însă, cantitatea acestei informaţii. Se ştie, cantitatea nu slujeşte şi calitatea.
Descoperirea relevanţei şi adevărului în această cantitate enormă nu este un lucru simplu.
Dacă pe vremuri accesul la informaţie era un factor pentru înţelegere, astăzi lucrurile nu mai stau nici pe departe aşa.
Se pare că noul factor care favorizează înţelegerea este capacitatea de sinteză. Însă nici asta nu e totul, aşa cum ziceam mai sus, la fel de importantă este şi relevanţa şi cât de multă legătură are cu realitatea informaţia prelucrată.
Degeaba sintetizezi nişte date, care nu au nicio relevanţă pentru starea actuală a lucrurilor sau care sunt complet false.

O specie aparte de informaţii care fac furori pe internet o constituie teoriile conspiraţioniste, fataliste, alarmiste şi alte -iste.
Există deja un public larg care consumă astfel de materiale mai ceva decât pâinea caldă( simţeam nevoia să echilibrez puţin comparaţia printr-un termen mai vechi ).

Dacă la început, oamenii au fost puţin sceptici, după ceva timp s-au obişnuit cu ideea şi orice "informaţie" nouă este adăugată fără prea multă reflecţie la colecţia de motive fataliste, pentru că deja ştiu că oricum ne ducem toţi dracului.

Acuma, că unele dintre informaţiile care circulă par să aibă uluitor de multă legătură cu realitatea şi explică destul de bine unele întâmplări, poate genera unele îngrijorări. Dacă lucrurile s-ar opri aici.., însă nu. Unii, mai săritori, şi mai responsabili din fire, se simt datori să preia întreaga presiune generată de toate problemele lumii, pe proprii umeri şi să înceapă să caute modalităţi de a o salva.
Această îngrijorare excesivă îi determină pe oameni să treacă la acţiuni de genul ăsta.

Tot internetul generează şi atitudini de la celălalt capăt al scalei îngrijorării. Nepăsarea excesivă.
În pânza internetului se prind mulţi care descoperă posibilitatea pentru o a doua viaţă, virtuală, unde se pot reinventă şi pot fi tot ce n-au reuşit să fie în cea reală, sau posibilitatea unei extensii pentru cea reală. Ce să mai un adevărat Wonder Land ( jocuri, filme, muzici, discuţii interminabile pe teme obscure, tehnologii, câte şi mai câte ).
Toate acestea pot distrage atenţia de la viaţa reală şi de la ce se întâmplă în ea, ajungând uneori să o uiţi aprope total.

Ca majoritatea dualităţilor din viaţa noastră şi acestea două, îngrijorarea excesivă şi nepăsarea excesivă par să se echilibreze. Dacă ar fi să se facă o medie, probabil aceasta nu ar fi cu mult diferită de o medie făcută acum câteva zeci de ani. Abaterea de la această medie, cred însă că a crescut simţitor. Oamenii sunt mult mai nepăsători şi mult îngrijoraţi decât erau în trecut.
În aceeaşi idee şi spaţiul şi timpul au suferit expansiuni. Dacă în trecut extremele erau milimetrii şi zecile de kilometri, secundele şi anii, acum vorbim de nanometri şi ani lumină respectiv de nanosecunde şi miliarde de ani.

Toate dimensiunile mentale, par să fi explodat. Proiecţiile în trecut şi în viitor ajung până la începutul Universului şi până la sfârşitul lui, zoom-ând puţin, de la apariţia omului la extincţia sa.
Punctul de echilibru între aceste extreme este prezentul. Aici şi acum, realitatea imediată.
De aceea toată această expansiune a dimensiunilor aş privi-o ca pe o explozie a prezentului, sau mai degrabă ca pe o dezintegrare a sa.

Făcând media stărilor tuturor oamenilor, rezultatul poate s-ar apropia de acest punct de echilibru, însă luând fiecare individ în parte, probabilitatea de a se găsi aproape de acest punct este foarte mică. Mulţi sunt prinşi ori în trecut, rememorând sau retrăind experinţe trecute, bune sau rele, ori prinşi în viitor îngrijoraţi sau visători legat de ceea ce va veni, ori nepăsători într-o altă lume, cea virtuală. Fugar mai trecem şi prin prezent. Pare-se că ne-am creat aceste lumi iluzorii pentru minte, care nu prea mai au multe în comun cu realitatea în care corpul nostru trăieşte. Vorbim de o disociere între minte şi trup între realitatea minţii şi realitatea trupului?

Iata deci, de ce şi această îngrijorare excesivă este periculoasă, pentru că-l proiectează pe subiect într-un viitor deşi posibil, foarte incert şi deocamdată inexistent. A încerca să acţionezi în prezent prin prisma viitorului este o acţiune ce se bazează pe nişte fundamente volatile care te privează de savurarea prezentului, care există şi este real.
Până una alta viaţa se întâmplă în prezent şi numai în prezent poate fi trăită. Orice altceva este o iluzie.

Prin urmare, un alt criteriu de care ar fi sănătos să ţinem cont în evaluarea informaţiilor ce ne pot afecta acţiunile,
alături de celelalte trei, relevanţa, adevărul şi sinteza, este legătura cu prezentul şi realitatea imediată.
De asemenea, reunificarea dintre minte şi trup tot aici şi acum poate fi înfăptuită.