După ceva reflecţii pe tema asta, am ajuns la concluzia, dealtfel evidentă, că întreaga noastră existenţă se reduce la a rezolva probleme. De fapt cred că mintea umana nu poate exista fără să aibă cel puţin o problemă de rezolvat. Mi se pare amuzant că în cultura populară “rai-ul” este prezentat ca un spaţiu în care e numai lapte şi miere şi în care poţi duce o existenţă fără probleme. Acuma dacă stau să mă gândesc aş spune că de fapt asta este definiţia perfectă a “iad-ului”. Să nu ai nicio problemă este cu adevărat suferinţa supremă, mai “dureroasă” decât orice tortură fizică sau emoţională.
Mintea umană a evoluat pentru a rezolva probleme. Este sarcina ei fundamentală. E atât de prinsă în chestia asta încât lipsa unei probleme ar fi o reală problemă pentru ea, pe care va încerca s-o rezolve creeând probleme pe care să le poată rezolva. Aceasta propoziţie zic eu că poate explica destul de bine cam tot ce-a făcut şi face omul pe planeta asta.
Bun, acuma c-am stabilit că asta este o problemă de care nu putem scăpa, mă gândesc că urmatorul lucru pe care-l putem face este ca măcar să rezolvăm problemele cu stil.
Când ai un ciocan în mână toate lucrurile îţi par cuie, prin urmare mintea noastră cea hoaţă “vede” probleme peste tot. Apare aşadar următoarea problemă: Ce probleme să rezolvi mai întâi?
Hehe, de-ar fi aşa simplu. Uite o altă problemă: De unde ştii că “rezolvând” o problemă nu creezi o altă problemă? Şi doar ştim cum e cu sistemele astea complexe, că nu ştii unde dai şi unde crapă. Mda, păi am putea spune că dacă minţii tot îi place să rezolve probleme n-o deranjează dacă de fapt crează mai multe probleme decât rezolvă, da nu e chiar aşa, că are şi ea demnitatea ei. Rezolvator de probleme e ea sau ce? De fapt scopul ei este să rezolve toate problemele, să optimizeze la maxim tot ce e de optimizat, prin urmare dacă are probleme pe listă parcă n-ar mai vrea să creeze altele. E o mare nebunie, că nu ştie ce probleme a creat din plictiseală, ce probleme de fapt sunt pe bune şi aşa mai departe. Va trebui s-o ia sistematic.
Curând îşi dă seamă că o altă problemă este că de fapt sunt mai multe minţi fiecare încercând să rezolve nişte probleme, “problemele” ei, cum ar veni, şi asta creează o mare harababură că din lipsă de sincronizare / comunicare şi organizare se încurcă unele pe altele şi de fapt se afundă în probleme pe care nu le mai pot descâlci.
După ce încercarea de a nominaliza doar câteva minţi pentru a rezolva problemele mai complexe s-a dovedit un mare fiasco, lucru dealtfel logic, pentru că problemele complexe sunt rezultatul acţiunii tuturor minţilor, prin urmare e nevoie de contribuţia/implicarea tuturor minţilor pentru a le rezolva, s-a ajuns la concluzia că singura lor şansă este colaborarea. Cu cât numărul minţilor care se implică în rezolvarea unei probleme este mai mare cu atât probabilitatea să o rezolve este mai mare, fiecare contribuind cu modul ei unic de a vedea... ei bine, problema.
Ca să n-o mai lungesc, vin cu următoarea idee:
O aplicaţie pe internet (sau pe un server într-o reţea locală) unde oamenii pot discuta despre problemele pe care le au, eventual despre posibilele soluţii. În prima fază însă mi se pare că cel mai important este să işi dea interesul cât mai mulţi şi măcar să semnaleze anumite probleme sau să işi manifeste interesul pentru rezolvarea lor.
Teoretic această abordare poate fi adoptată de orice grup de persoane care sunt afectate de probleme comune, de la familie, bloc, stradă, cartier, sat, oraş, ţară până la (de ce nu?) întreaga planetă.
De multe ori lipsa comunicării este o problemă în sine care împiedică identificarea şi înţelegerea corectă şi completă a altor probleme, ori atâta timp cât o problemă nu este identificată corect nici nu se poate pune problema rezolvării ei.
Mai jos am să prezint cam cum văd eu la nivel de funcţionalităţi de bază această aplicaţie:
( menţionez că aici nu includ decât funcţionalităţile care consider că oferă de fapt valoare, nu şi cele necesare, precum administrarea utilizatorilor, protecţia datelor, etc. Acestea ar putea intra într-un alt set de specificaţii tehnice)
- se poate crea un grup cu interese/probleme comune ( ex. Locatarii din blocul x )
- un utilizator poate face parte din mai multe grupuri cu care împărtăşeşte un set de probleme comune ( blocul, strada, cartierul, oraşul, etc)
- pentru fiecare grup se pot crea zone de impact ( ex. Pt bloc: ore de linişte, reguli pentru folosirea uscătoriei, metode de colectare a gunoiului, amenajarea grădinii, etc)
- când cineva are o problemă, o poate posta în spaţiul grupului şi în zona de impact de care consideră că ţine acea problemă
- Toate problemele pot fi supuse discuţiilor. După ce cineva semnalează o problemă se pot întâmpla următoarele:
- Oricine poate vota respectiva problemă ( în sensul că s-a lovit de acea problemă şi că doreşte să fie rezolvată, eventual să se implice în rezolvarea ei). Votul poate fi dat doar pentru, nu şi împotrivă. (Aceste voturi vor putea fi folosite în stabilirea priorităţii/importanţei unei probleme)
- Oricine îşi poate retrage votul in orice moment, oferind însa o explicaţie pentru care face acest lucru
- Oricine poate adăuga comentarii care să susţină, completeze, sau să dezaprobe respectiva problemă
- Oricine poate propune o reformulare pentru respectiva problemă, care să clarifice să completeze sau să restrângă ideea prezentată. Modificarea va fi votată cu pro sau contra. Dacă modificarea va fi aprobată, textul original al problemei semnalate va fi înlocuit cu cel propus în cererea de modificare, iar voturile pro vor fi considerate ca fiind voturile care susţin rezolvarea problemei (voturile menţionate la punctul unu).
- Orice problemă poate fi semnalată ca efect al unei alte probleme sau ca şi cauză a unei alte probleme. Propunerea de efect sau cauză a unei alte probleme va fi şi ea supusă votului (pro sau contra). O problemă “cauză”, va moşteni voturile problemelor “efect”.
- Ar fi interesant ca anumite variabile, precum durata de aşteptare pentru ca o propunere de modificare a unei probleme să fie votată, sau diferenţa minimă între voturile pro şi contra pentru ca o propunere să fie aprobtă, să poată fi şi ele la rândul lor votate per grup. Ideea ar fi ca o cât mai mare parte din funcţionalităţile aplicaţiei să fie configurate ad-hoc de către utilizatorii fiecărui grup, evident cu nişte restricţii minime care să asigure funcţionarea corectă a aplicaţiei indiferent de modificările aduse de utilizatori.
Această sistematizare ierarhică (cauză/efect ) a problemelor permite identificarea problemelor reale (cauze) de problemele false (efecte). Odată clarificat acest lucru se poate trece şi la găsirea unor soluţii pentru cele mai importante probleme.
Sigur, o anumită stare a lucrurilor încetează să mai fie o “problemă” în momentul în care nu mai deranjează. De la acel punct încolo orice modificare benefică va fi o “îmbunătăţire”.
Se poate discuta mult despre ce înseamnă “a deranja”. De exemplu poate acum câţiva ani pentru unii a fost o reală “problemă” faptul că stăteau în trafic o oră la dus şi o oră la întors spre şi de la serviciu.
Cu timpul însă lumea s-a “obişnuit” şi acest fapt a încetat să mai fie o problemă. Similar poate că acum 100 de ani pentru oameni a fost o mare problemă să îşi petreacă 5/6 zile pe săptămână aprope în întregime lucrând la un serviciu când poate şi-ar fi dorit să facă altceva. Unii însă s-au obişnuit şi cu asta. Alţii poate nu.
Evaluarea problemelor este complexă şi pur subiectivă şi este greu de generalizat când ceva este o problemă sau nu. Pentru a simplifica însă lucrurile eu voi considera că atâta timp cât există posibilitatea unei optimizări a stării lucrurilor şi aceasta nu se întâmplă înseamnă că este o problemă. Prin urmare discrepanţa dintre ce este posibil (în sensul maximizării comfortului sau minimizării deranjului) şi ce se întâmplă în realitate devine o problemă ce poate fi supusă dezbaterii şi rezolvării.
Aşadar fie că vorbim de o situaţie extrem de deranjantă fie că vorbim de îmbunătăţirea unei situaţii cu care ne-am obişnuit vom vorbi de o “problemă”.
Evident aproape oricine va prefera să rezolve o problemă deranjantă înaintea uneia care doar aduce o îmbunătăţire unei situaţii care nu deranjează. În mod natural probabil cele mai “enervante” probleme vor primi prioritatea cea mai mare, cu alte cuvinte cele mai multe voturi. Însă întotdeauna acest lucru va fi decis de oameni, de cei direct afectaţi, de cei ce vor să se implice. De obicei când ceva te deranjează eşti direct interesat să rezolvi acea problemă, prin urmare te vei şi implica.
De aceea mă gândesc că oferind oamenilor posibilitatea să participe la identificarea şi rezolvarea problemelor care îi afectează direct îi va responsabiliza şi îi va determina să se implice. Dacă stăm să ne gândim, este reacţia naturală când ceva te mănâncă să te scarpini, eşti direct interesat să rezolvi problema. Motivaţia este cumva intrinsecă în acest caz, nu este văzută ca un efort, prin urmare acţiunea de a corecta acea situaţie vine de la sine.
Nu am să insist, însa nu pot să nu observ că în societatea noastră, problemele sunt exportate pentru a fi rezolvate de nişte entităţi care nu sunt direct afectate de respectivele probleme. S-a ajuns în situaţia aberantă să nu-ţi poţi scărpina propria mâncărime, deoarece trebuie să aştepţi să vină altcineva să te rezolve. Există exemple reale destule care te fac să te întrebi dacă nu cumva există ceva în codul nostru genetic care ne face să ne comportăm ca nişte sado-maso.
Identificarea corectă a problemelor este şi ea o problemă. Una foarte importantă după părerea mea.
O problemă definită corect este probabil pe jumătate rezolvată. De multe ori chiar simpla conştientizare a unei probleme duce implicit la rezolvarea sa, pentru că , nu-i aşa?, toate problemele noastre sunt de fapt generate de minţile noastre. În momentul în care mintea realizează că propria funcţionare generează o problemă se poate autocorecta şi problema dispare “de la sine”.
Treaba însă nu are cum să meargă dacă lumea nu se implică, de aceea, am rugămintea să veniţi cu păreri, chiar şi cu înjurături dacă sunt constructive. Amintiţi-vă, o minte nu poate rezolva nimic de una singură, e nevoie de cât mai multe, deci... vă rog!
11 comentarii:
O problema cu sistematizarea asta ierathica cauza/efect ar putea fi ca in sistemele reale, exista de obicei multiple bucle de reactie care fac ca efectele sa-si cauzeze propria cauza, sau cauzele sa aiba ca si efect propria lor cauza.
Dar poate ca as putea aduce si obiectie mai fundamentala la propunerea ta.
Cand ai un avion de-ala cu pedale si care da din aripi, si ajungi la concluzia ca problema fundamentala e ca nu a fost inca de la inceput proiectat cu legile aerodinamicii in minte, sa rezolvi problema inseamna sa proiectezi un avion cu totul nou. Si asta s-a intamplat si in vremurile de inceput ale aviatiei, de la sine, fara nici un site, si se intampla si acum in pragul colapsului vechii lumi.
Eu zic ca tot ce e nevoie e ca tot mai multi sa inteleaga ca problemele sunt atat de fundamentale incat a le rezolva inseamna sa creezi ceva cu totul nou.
Si asta se si intampla din ce in ce mai mult...
@paimei - cred că totuşi e nevoie de ceva mai mult decât un forum, ar trebui să ofere şi ceva funcţionalităţi de evaluare, prioritizare şi ulterior de implementare a ideilor exprimate.
@Gab - de-acord că e nevoie să creem ceva nou. Site-ul ăsta mă gândeam că ar putea înlesni reconstrucţia.
De-acord că pot exista probleme care sunt propriile cauze şî propriile efecte dar în momentul în care mintea realizează asta, problemele se cam opresc de la sine. Softul ăsta ajută exact la conştientizarea lor.
Oricum, majoritatea problemelor nu se autoinduc.
Pot exista şi mai multe cauze pentru un efect, sau pot exista probleme care se autoalimentează printr-o buclă foarte largă de mai multe probleme, însă ceea ce cred eu că este important este să mergi pe fiecare reacţie cauzală să vezi unde duce şi care exact este impactul fiecărui efect.
Sigur în teorie lucrurile merg de la sine, însă în practică avem nevoie să rezolvăm probleme :)
Exemplul cu avionul nu mi se pare relevant în cazul ăsta deoarece vorbim de grade de complexitate diferite, oricum chiar şi în cazul avionului care "a mers", au existat destule detalii la care mulţi s-au chinuit, multe încercări nereuşite, multe modificări, nu poţi spune c-a mers de la sine.
Organismul ăsta social pe care-l formăm toţi e mult mai complex decât orice maşinărie, prin urmare avem nevoie de o modalitate de a comunica şi de a identifica problemele comune. Dacă celulele din organismul uman n-ar comunica şi nu s-ar oganiza într-un fel, probabil încă am "înota" în supa primordială.
Poate că într-adevăr toţi suntem unul şi de fapt nu există probleme însă până una alta suntem condiţionati de realitatea asta fizico-mentală şi cam asta e.Putem alege să ne implicăm sau să plecăm :)
Eu zic că e important să încercăm însă fără să fim încrâncenaţi, fără să absolutizăm "soluţiile", să ne jucăm serios.
Referitor la analogia cu avionul. Tot ce spuneam este ca nu poti obtine un avion functional rezolvand problemele unui avion cu pedale si care bate din aripi, in cel mai bun caz poti sa-l iei ca pe un contraexemplu, ceva ce nu functioneaza.
In mod similar, eu consider ca nu poti obtine un stil de viata functional rezolvand problemele civilizatiei nostre. La fel ca si avionul, e fundamental nefunctionala.
Din cauza asta, nu sunt deloc interesat in a o repara. Ea trebuie sa se prabuseasca, si se va prabusi in curand. Nu mai e mult de asteptat.
Din cauza asta, prefer sa-mi folosesc energia construind, punand bazele, la ce va veni dupa.
Orice alta civilizaţie vei reconstrui vei avea nevoie să rezolvi probleme. Nici eu nu vreau să rezolv problemele civilizaţiei actuale ci problemele prezentului oricare ar fi ele :)
Na, ma bucur atunci ca nici tu nu vrei sa rezolvi problemele civilizatiei noastre actuale. Dar, din pacate, daca faci asa un site, o sa-l vezi plin de oameni care exact asta vor vrea.
Sa fim mai eco, mai bio, mai verzi, sa nu aruncam coji de banane pe jos, sa educam tiganii distrugandu-le cultura, sa fim ca in Germania, romane, fii mai neamt. Puah!
:)
Măcar de s-ar implica oamenii. Atâta timp cât există discuţii înseamnă că lucrurile se mişcă. Dacă mai şi încercăm să înţelegem punctul celorlalţi de vedere, deja e şi mai bine. Oricum.. e important să existe comunicare înainte de a exista înţelegere. Fără comunicare nu poate exista înţelegere nici a celorlalţi nici a situaţiei actuale..
Cred că scopul final ar trebui să fie detectarea sursei comune a tuturor problemelor pe care le avem. Dacă gândim fragmentar, încercând să rezolvăm separat fiecare problemă, nu ajungem nicăieri. Sursa asta, nedescoperită, va continua să persiste indiferent de ceea ce va fi după actualul sistem în care trăim.
Orice problemă conştientizată duce cu un pas mai aproape de acea sursă unică, din punctul ăsta de vedere, detectarea problemelor nu e un act de prisos. Treptat, treptat îţi dai seama că oameni din medii diferite au probleme similare, chiar dacă la prima vedere pot părea diferite, deoarece cauza tuturor problemelor este aceeaşi.
Rezolvarea separată a problemelor cred că va avea doar un efect temporar, aceeaşi problemă va putea reapărea oricînd, deoarece cauza ei nu este eliminată.
...Mă gândeam la ce spunea D. Bohm, că gândirea este cea care creează problemele şi, apoi, nefiind "conştientă" că ea este cea care le-a creeat, se străduieşte din răsputeri să le rezolve. Tot el spunea, referindu-se la situaţia asta, că e ca şi cum te-ai duce la doctor să-i ceri să te îmbolnăvească...
Păi de-acord cu tine, aşa cum ziceam şi eu mai sus, cauza primordială a tuturor problemelor este faptul că gândim, sau mai degrabă că judecăm, însă din păcate cred că asta e tot ce putem face. Dacă încetezi să mai gândeşti nu mai ai nicio problemă dar asta înseamnă cumva să încetezi să mai exişti, cel puţin mie aşa mi se pare. Prin urmare dacă vrei să păstrezi contextul, adică să continui să trăieşti, va trebui să accepţi cumva că această problemă, cauza tuturor celorlalte nu poate fi rezolvată, şi să încerci să înţelegi cum funcţionează mintea înţelegând problemele pe care le creează. Pe de altă parte, există un set de probleme, care sunt vizibile şi palpabile, de obicei cele practice, tehnice, care deşi uneori au şi efecte adverse nici beneficiile nu pot fi neglijate.
Evoluţia se întâmplă cu sau fără vrerea noastră, şi când spun evoluţie nu mă refer la progres ci efectiv la natura schimbătoare a lucrurilor. Cred că era imposibil să rămânem în pădure la nesfârşit. Status quo-ul nu este menit să dăinuiască prea mult, de aceea consider că cel mai bun lucru pe care îl poţi face este să dezvolţi o metodă de a urmări evoluţia, de a înţelege care sunt problemele actuale şi de a reacţiona.
Ideea cu aplicaţia asta era să ofere o modalitate mai simplă de a descoperi exact acele probleme comune, de care zici tu, care poate că în lipsă de comunicare ar putea fi considerate personale. Pe măsură ce se se capătă o imagine de ansamblu dar şi profundă în acelaşi timp a problemelor comune, se va atinge un nou nivel de înţelegere, în care efectele sunt separate de cauze şi problemele de aceeaşi natură sunt integrate.
În momentul în care o problemă, o stare a lucrurilor, este înţeleasă, adică identificată, rezolvarea ori este implicită ori devine foarte facilă.
o aplicatie software devine folosita (are succes) daca potentialii utilizatori ii inteleg si accepta avantajele.
ma indoiesc ca solutia problemelor noastre sa fie un software.
Software-ul la care mă refer nu se pretinde a rezolva "problemele noastre", singurii care pot înţelege şi "rezolva" problemele suntem chiar noi.
Tot ce spuneam eu este că ar putea mijloci comunicarea între indivizi axată pe problemele cu care fiecare se confruntă.
Evident că pentru a o folosi indivizii ar trebui să aibă un minim de înţelegere şi de implicare iar dacă n-au, well... ajungem al un nonsens :)
Totuşi, aş vrea să clarific, că nu era vorba de a rezolva toate problemele ci în primul rând de a identifica probleme (în general) într-un mod colaborativ. Prin urmare aplicaţia nu s-ar adresa tuturor ci doar celor care vor să-şi exprime nemulţumirile şi eventual de a le citi şi evalua pe ale altora..
Dar ce conteaza este ca oamenii sa accepte ca exista o necesitate de a rezolva o problema, altfel nu-i intereseaza s-o abordeze. Daca nu "vad" problemele softul nu ajuta, daca le vad softul nu-i obligatoriu ca sa se mobilizeze in rezolvarea lor. Uneltele de comunicare existente - forumuri, email, etc.. sunt suficiente.
Trimiteți un comentariu