Reinvenția ca mod natural de înțelegere

Richard Feynman a zis un lucru, foarte adevărat după părerea mea: "What I cannot create, I do not understand" ( Ceea ce nu pot să creez, nu înțeleg )

În ziua de azi se pune foarte mult accentul pe acumularea de cunoștințe, de obicei prin citit, însă nu înțelegi cu adevărat un lucru decât încercând să-l creezi. Cunoștințele sunt goale de conținut dacă nu sunt dobândite prin experiența proprie.
 Punându-te în pantofii celui care a creat ceva și gândind din perspectiva respectivului, vei ajunge să ai o înțelegere mult mai profundă despre acel ceva.

Trebuie să înțelegi în primul contextul în care se afla cel care a creat ceva.
Trebuie să înțelegi care a fost nevoia care a dus la invenția respectivă, pentru că dacă nu e vorba de artă, de obicei toate invențiile au ca și cauză o nevoie. 

Odată ce ai înțeles asta, lucrurile cumva vin de la sine. Dacă înțelegi problema(nevoia) înțelegi și motivația inventatorului și poți să-l substitui. De foarte multe ori, din această perspectivă, pașii care duc de la problemă la soluție sunt extrem de logici și naturali.

Dacă nu înțelegi motivația invetatorului nu poți înțelege pe deplin invenția.

Acest simplu exercițiu, pe lângă faptul că îți oferă o înțelegere mult mai profundă despre obiectul studiului, îți oferă și o satisfacție mult mai mare decât dacă citești despre asta. Satisfacția vine prin experiență, atunci când mintea urmărește un scop pe care îl înțelege.

Bineînțeles că pentru a recrea contextul inițial al unei invenții va fi de cele mai multe ori nevoie să acumulezi niște cunoștințe chioare, însă acestea nu sunt un scop în sine, ci doar un sprijin pentru a facilita experiența reinvenției dătătoare de înțelegere.
A considera cunoștințele un scop în sine este ca și cum ai pune căruța înaintea cailor. Scopul este experiența.

Acesta cred că este un mod mai sănătos de a ne înțelege lumea, studiind în primul rând cum s-a ajuns la ce avem azi. Nu credeam că am s-o spun, dar se pare că este foarte important să înțelegem istoria.