Transportul RATB în București gratuit - reacții, opinii, propuneri

Nici nu a propus bine noul primar ales al Bucureștilui, Gabrilea Firea, ca transportul RATB să devina gratuit, că s-au și stârnit șuvoiuri de atacuri neargumentate, venite din toate părțile să "invalideze" ideea.

Deci, ca să fie clar, eu nu am votat-o pe această doamnă, dar înțeleg că problemele nu se rezolvă rejectând din start orice idee care nu vine de la tine.

Doamnelor și domnilor concetățeni, să știți că un popor sau un om pierdut, este acela care și-a pierdut instictul de a mai căuta și recunoaște ce este bine pentru el și a rămas doar cu un reflex de ură patologică indus de prea multe traume.

Acest gen de reflex îl recunosc în reacțiile pe care le-am văzut astăzi la ideea menționată mai sus.

Pot să asemuiesc acest gen de reacție cu cea a unui câine înrăit, care mușcă mâna ce îi oferă o bucată de pâine,  care nu mai crede în nimeni și în nimic. Pentru el oricine este dușmanul. Asta ne dorim să fim ?

Eu nu spun că ideea propusă este bună, spun doar că ar fi sănătos să facem o analiză bazată pe fapte, argumente și cifre și apoi să tragem concluziile.

Eu nu spun de asemenea, că această propunere nu este strict menită să ia ochii și să mai câștige niște voturi pentru parlamentare și apoi să fie lăsată baltă, dar nu putem face această judecată încă. Trebuie să urmărim faptele și apoi să judecăm.

Dincolo de asta, ne suntem nouă datori să luăm în serios orice potențială soluție la niște probleme care ne interesează.

Toți ne plângem de traficul din capitala, dar sărim la gâtul oricui  propune ceva.

Uitați halal de reacții la "distinșii" noștri "politicieni" și oameni de cultură:

 Traian Băsescu

- "Este o soluție irațională."

Și vreți sa vă credem pe cuvânt? Da nu mai bine ne prezentăți raționamentul prin care ați ajuns la această concluzie? Sau pentru că e irațională n-aveți nevoie de raționament ? 


 RATB consumă cam 1.500 de milioane de lei pe an. Cu ce mai faci alte investiții necesare prin capitală?"

În această afirmație domnul Băsescu probabil se referă la cheltuielile totale ale RATB, nicidecum la suma pe care ar pierde-o RATB-ul dacă n-ar mai vinde bilete și abonamente care este undeva sub 200 de milioane anual.

Iată mai multe informații:

"Încasările totale din vânzări ale RATB au scăzut cu 4,5% în 2015, de la 186,10 la 177,76 milioane lei. Din acestea, cele provenite din vânzarea de titluri de călătorie și servicii s-au diminuat cu 3,6%, la 175,53 milioane lei, iar cele din contravaloarea cardurilor contactless, cu peste 10%, la 2,23 milioane lei."

Sursa


Deci, ceea ce face domnul Băsescu aici este o diversiune  (red hering), mutând discuția pe un alt subiect.

Nicolae Manolescu

„În primul rând, costă pe cap de călător şase lei şi biletul e 1,5 lei sau aşa ceva. Deci pierderile sunt de 4,5 din 6 acum. Păi dacă mai scoţi şi biletele, se duce de râpă tot."

Poate ne explică și nouă domnul Manolescu, care este raționamenul prin care a ajuns de la enunțarea unor fapte, la concluzia că "se duce totul de râpă". Să vină cu niște cifre ceva, să ne lumineze, care este râpa, unde suntem noi și cum ajungem acolo..

 "Când s-a pus problema transformării în societate comercială a RADET-ului, s-a observat imediat că trebuie mărite tarifele cu 60%."

Așa... ce legătură are asta cu subiectul discutat ? 

 "Ea nu ştie ce spune, cineva a învăţat-o prost."

Direct atac la persoană.

 "Ţine de promisiunile astea să zic aşa stângiste din campanie, care nu pot fi puse în practică, pentru că acolo trebuie să vii cu măsuri rezonabile economic."

De unde știe domnul Manolescu că această măsură nu este rezonabilă economic ? Să ne demonstreze cu cifre și calcule.

"Dacă începe aşa, începe prost.

Eu o cunosc pe Gabriela Firea foarte bine, nu-mi fac foarte mari iluzii. Ea e o fată drăguţă, deşteaptă, citită, mai face şi poezii, membră a Uniunii Scriitorilor, dar nu asta-i problema, problema este că întâi îţi trebuie o echipă, pe care eu nu văd s-o aibă, ar fi trebuit să ştim şi noi. În al doilea rând, îţi trebuie o anume minte acolo, acolo nu mai e politică, nu mai e populism, nu te duci şi spui scot biletele, asta-i o prostie."

Din nou atac la persoană.

"Acolo te duci şi spui uite, am priorităţile cutare şi am bani pentru. Pe mandatul meu voi termina cutare chestie şi voi lăsa urmaşului meu jumătate din proiectul al doilea şi aşa mai departe. Dacă nu faci chestiile astea, lumea nu te crede. Foarte repede se va vedea povestea asta".

 Doamna Firea a spus că îmbunătățirea traficului în București este una dintre prioritățile ei, iar eliminarea costului pe transportul public de suprafață este una dintre soluțiile pe care vrea să le încerce pentru a atinge acest obiectiv. 

Haideți să vedem dacă este o soluție viabilă făcând o analiză bazată pe cifre și argumente vreți ?

 Alina Gorghiu

"Cu toate riscurile, PNL va vota împotriva acestei inițiative, dintr-un motiv foarte simplu: minunile nu durează mult, iar în cazul de față, efectele sunt nocive pentru toți bucureștenii."


Doamna Gorhiu ne spune că un trafic mai lejer în București ar fi o minune ? 

Cum ar fi efectele gratuității nocive ? Să ne spună!



 "Această gratuitate va fi plătită, până când se va constata de către toți falimentul RATB, și de către cei care merg cu autobuzul sau tramvaiul, și de către șoferi, pietoni ori biciliști pentru că toți plătim impozite și pentru că serviciile publice nu pot fi gratuite, într-o economie funcțională."

Deci, doamna recunoaște din capul locului "Această gratuitate va fi plătită". Păi dacă e plătită atunci nu e gratuitate nu ? Evident că nu e, banii ar veni din taxele pe care tot noi le plătim.   Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este : Ar fi inteligent să folosim acești bani pentu a implementa soluția în discuție ?  De-aia avem nevoie de o analiză. 

  
 


 "Așa stau lucrurile, atunci când nu te închini la statuia lui Lenin și nu crezi în biblia lui Marx."


 Serios ? Mai aveți profunzimi de-astea ?  Totuși, noi ce facem cu traficul ăla ?

"Pomana domnului Dragnea și a doamnei Firea înseamnă, de fapt, autobuze și tramvaie proaste în continuare, înghesuială și mai mare, servicii de și mai slabă calitate și anularea oricărei perspective de modernizare a transportului în comun"


În loc să vă atacați furibund adversarii politici și să faceti profeții nefondate,  nu vreți să dezbatem argumentat ideea propusă ? 

 "Știu că nu vom fi foarte populari cu o astfel de poziție, dar cred că e nevoie să ne opunem populismului, cu toate riscurile. Populismul înseamnă, în cele din urmă, și mai multă sărăcie, iar un partid de dreapta trebuie să aibă curaj să facă ceea ce trebuie, nu ceea ce e convenabil. Desigur că vom fi admonestați de către 'apostolii' PSD care și-au propus, de fapt, să transforme bugetele publice ale primăriilor în propriul buget de campanie. Se vor erija în apărătorii celor amărâți, vor acuza PNL că nu vrea binele țării și că nu îmbrățișăm modelul Venezuela, pe care ni-l propun. Și acolo conducătorii de stânga au făcut multe minuni. Până când într-o bună zi toate gratuitățile s-au epuizat, iar Guvernul nu mai poate plăti nici măcar tipărirea de bani. Suntem, evident, departe de o astfel de situație și probabil nu vom merge până acolo, dar întotdeauna există un prim pas către prăpastie"


Doamna Gorghiu, nu vreți să ieșiți din încleștarea asta, populism / capitalism, stânga / drepta și să ne concentrăm pe a găsi soluții fezabile la niște probleme care ne interesează pe toți ?  Nu vreți să discutăm constructiv, la obiect, niște idei și să le judecăm în funcție de valoarea lor reala și nu de persoana care le-a prospus ?  
Eu sincer îmi doresc asta. Știți de ce ?   

Pentru că o idee este o entitate distictă de persoana care a zămislit-o, la fel cum un copil este o ființă distinctă de mama sa. Fiecare idee are nevoie de o șansă așa cum fiecare copil are nevoie de o șansă indiferent de părinți. 

Haideți să nu le omorâm în fașă.

Un cetățean

"Cum sa asiguri... gratuitate pentru toate categoriile de persoane...?! Cu ce bani acoperiti cheltuielile R.A.T.B?! Ganditi inainte sa vorbiti sau poate...a "strans" psd-ul, bani pentru "reforme" sociale..."

Sursa


Bună întrebarea. Și eu propun să gândim. Haideți chiar să gândim și să nu sărim la concluzii si atacuri polarizate între partide. Haideți să trecem de lupta PSD/PNL și să ne gândim la idei.


_________________________________________________________________________________



Eu consider că această propunere merită o analiză argumentată. Să vedem care sunt plusurile și minusurile. 

Să vedem de unde se pot lua bani pentru a o pune în practică.

Care este previziunea de îmbunătățire a traficului? Se merită ?

Cum facem să avem autobuze care respectă orarul și au o frecvență decentă?

Ce se poate face cu controlorii și vânzătorii de bilete pentru care ar trebui să se găsească altă ocupație ?


Eu am pornit o analiză a acestei propuneri pe site-ul panouldebord.ro . Link-ul

Invit pe oricine vrea, să-și spună părerea. 

Haideți să ieșim la lumină. Hai să nu ne mai urâm atâta. E ok să avem păreri diferite, diversitatea e bună, dar hai să le dezbatem, hai să dialogăm, hai să încercăm să construim împreună țara asta. Hai să ne ridicăm din cenușă!


 

Venitul minim de bază, PSD, Waze - despre conflicte ireconciliabile

Elvețienii tocmai au avut referendum legat de adoptarea unui venit minim de bază de 2500 de franci pentru toți cetățenii. Inițiativa  a fost respinsă într-un mod categoric.

În același timp, în România au fost alegeri locale, unde PSD-ul a adunat aprope de 40% din voturi, rotunjind grosier. PSD-ul este partidul asistaților social și al combinatorilor. Adică al celor care vor să obțină avantaje fără să producă de fapt valoare. Înclin să cred că dacă s-ar fi ținut la noi referendumul pe care l-au votat elvețienii, ar fi trecut. Ce bine că nu se pune problema. La noi, asta ar fi dus la colaps. Uneori la asta se ajunge când unii urmăresc doar interesul lor imediat și nu înțeleg că interesul lor imediat poate fi inamicul interesului lor de mâine..

Nu zic, poate că ar fi ceva benefic într-o astfel de măsură, poate că ar permite unor oameni să urmărească niște obiective care nu ar produce valoare pe termen scurt, dar care ar fi benefice societății pe termen mediu și lung. Ca acest lucru să funcționeze însă, este necesar ca cetățenii acelui stat, să aiba un minim de educație și inteligență care să le permită să facă lucruri mai folositoare decât să se ducă în prima cârciumă și să-și umple golul din cap cu alcool. Aparent nici măcar elevețienii nu par să creadă că sunt la nivelul ăla, deși sunt mult mai evoluați decât noi.

În același timp, avansul tehnologic continuă să se insereze și să zdruncine diverse echilibre ce păreau să fie un dat.
Aplicația Waze, care permite șoferilor să găsească cele mai rapide rute spre destinațiile lor, a dus la disturbarea liniștii din diverse cartiere lăturalnice, contribuind la diminuarea confortului locuitorilor acelor zone. Dureros. Aparent oamenii, obișnuiți cu un trafic mult mai redus pe străduțele lor obscure, s-au trezit cu nenumărate hoarde de mașini poluându-le aerul și spațiul auditiv.  Nu este un lucru ușor de înghițit, așa că exasperați, au recurs la postarea de anunțuri false cu "drum în lucru", "radar" și alte asemenea pentru a păcăli aplicația să nu mai ruteze traficul prin cartierul lor.

Ei dar ce te faci, că aplicația Waze permite tuturor să pună anunțuri și pentru fiecare anunț fals, veneau 10 care îl infirmau, postate de cei care foloseau ruta respectivă.  În principiu fiecare parte are dreptate, însă iată că există situații în care nu se  poate ca toți sa aibă de câștigat.

Într-un fel cam acesta este punctul comun al acestor știri. Într-o societate există grupuri de indivizi ale căror interese intră ireconciliabil în conflict. Uneori toți au dreptate în felulul lor, alteori unii au mai multă dreptate decât alții. Uneori se poate găsi o soluție de compromis, alteori nu.

Cu toții vrem să avem suficienți bani să facem ce vrem și în același timp poate că nu ni se pare corect să întreținem pe cineve din rodul muncii noastre.
Cu toții vrem să ajungem mai repede acolo unde ne dorim și de asemena cu toții vrem să avem liniște în confortul propriei locuințe. În fiecare situație vrem să obținem ce e mai bine pentru noi, la fel și ceilalți. 

Cine câștigă ? Cei care sunt mai determinați, mai echipați, mai mulți.. dar nu poți fi de fiecare dată de partea câștigătorilor. În unele situații trebuie să lași de la tine..


Sursa.

Elon Musk despre democrația directă

Sigur, succesul unui astfel de sistem este direct proporțional cu gradul de inteligență al participanților. În fond, limitele democrației sunt cunoscute, iar Isaac Asimov a spus-o foarte bine : "Democrația este sistemul în care ignoranța ta are aceeași valoare precum cunoașterea mea".

Cu toate astea, democrația directă are măcar avantajul că nu mai permite câtorva indivizi, în general corupți, și nu foarte inteligenți să controleze tot..

Meritocrația salvează România

ANAF a publicat "lista rușinii", cu cei care au cele mai mari restanțe la plata taxelor. Genial.

Dar de ce nu publică și o "listă de merit" cu cei care au contribuit cel mai mult la stat ? Asta nu interesează pe nimeni nu-i așa ? De ce să-i "premiem" pe cei care performează când putem să-i "pedepsim"  pe cei care "greșesc" ?

Cultura meritocrației este ceva ce pare să ne fie străin ca și societate, însă aceasta este singura care promovează performanța. Niciodată "așa nu"  nu va fi echivalent cu "așa da" și până nu vom înțelege asta n-o să scăpăm de penalii ce mint cu nerușinare la televizor..

Poate nu este evident la prima vedere, dar cultura lui "așa nu" este promotoarea corupției . De ce ? Pentru că o minte îngrădită nu poate reacționa decât în 3 feluri:

• Fie submisiv, caz în care orice capacitate de inițiativă este distrusă iar valoarea omului este redusă la cea a unui animal de povară

• Fie agresiv căutând eliberarea instantanee prin violență directă

• Fie subversiv căutând eliberarea prin mijloace ascunse ori de câte ori autoritatea care a instituit barierele nu este pe fază.. Ori nu asta este premiza corupției ? 

Blocați în cultura evitării vom cădea mereu prada fie victimizării, fie corupției fie agresivității animalice..

Formarea unui caracter nu se poate face decât prin cultura lui "așa da" . Îmi doresc să văd asta în societatea românească.

Iar atunci poate o să înțelegem că tot acest sistem bazat pe o "autoritate" care ia, pentru ca apoi să-ți dea ce vrea ea, este un sistem cu susul în jos care nu va promova niciodată corectitudinea, performanța și hărnicia..

Poate o să înțelegem că individul este stăpân pe produsul muncii sale și un sistem corect și performant este unul care îi permite să contribuie unde și cât vrea el, iar apoi îi premiază pe cei care au contribuit cel mai mult.

În acest sistem votul va consta în a contribui cu o parte din energia ta la un proiect în care crezi și pe care îl consideri important, iar campaniile vor fi de fapt concursuri de proiecte cu obiective clare, relevante,  realizabile, măsurabile și precise susținute de oameni care chiar își dau silința să aducă o schimbare în bine..




Nu visez... toate astea se vor întâmpla cândva..

Care va fi ultima redută de competență a oamenilor în fața roboților ?

           Observând avansul și cercetarea asiduă ce se face în domeniul inteligenței
 artificiale, întrebarea ce începe să suscite din ce în ce mai mult interesul este:

"Când" ( nu dacă ) inteligența artificială va înlocui omul ?

Sigur, e încă prematur, poate fi și improbabil ca asta să se întâmple, părerile sunt
împărțite, dar eu nu vreau să intru în această polemică, vreau doar să fac un
exercițiu de imaginație.

Sunt din ce în ce mai multe teste pe care inteligența artificială le trece, ce ar fi părut
improbabile acum 10, 20  de ani:

Continuarea aici.

Mea culpa

Am ajuns pe-aici după ce cineva a comentat la un articol mai vechi. Mi-am dat seama că în dreptul anului 2014 nu figura nicio postare. Nu e bai. Nu m-a mișcat în niciun fel. 2014 a fost și încă este un an greu. Mă simt gârbovit, obosit și depășit. Și de situație și de vremuri. Dacă am învățat ceva în toată această perioadă este că idealismul este apanajul oamenilor fără probleme reale. Oamenii care trebuie să muncească zi de zi nu își permit luxul idealismului. Să dai din mâini zi de zi, de dimineața până seara te abrutizează sau în orice caz, nu te lasă să te dezvolți mental sau spiritual dincolo de statutul de muncitor care își face bine treaba. Nu este cazul meu, nu cred că aș putea rezista prea mult în astfel de condiții, sau poate aș putea dar ar fi un chin. Odată ce ai ajuns să cunoști o viață cât de cât lipsită de griji este distrugător să fii privat de vechile luxuri, gen să reflectezi la diverse în tihnă ,la căldurică și cu frigiderul plin. De la adăpostul căminului poți fi cu ușurință judecător și călău, arhitect și salvator. Și dimpăcate poți uita ușor că luxul tău reprezintă jertfa altcuiva, poate chiar acel cineva pe care tu îl judeci.

Oamenii sunt diferiți, extrem de diferiți, până la punctul de a se segrega în specii psiho-emoționale diferite. Iar factorul decisiv este reprezentat de diversitatea experiențelor prin care trec. Este extrem de greu dacă nu imposibil să empatizezi cu un om cu care nu ai experiențe în comun.

Această inegalitate este inevitabilă, este în fond o proprietate a vieții unde diverse categorii de creaturi se hrănesc direct sau indirect din energia altor categorii de creaturi.

Și-atunci fericirea reprezintă, așa cu remarca Huxley în "Minunata lume nouă" să accepți și să te identifici cu categoria din care faci parte. Experiențele nu au completă putere asupra noastră, există și factorul genetic care setează uneori niște limite ce nu pot fi depășite și trebuie să acceptăm asta.


Ce poate face un om în fond este să încerce să se înțeleagă cât mai bine și apoi să se accepte așa cum e.

Iată că și această scriere,  ca majoritatea celor găsite aici încearcă să găsească o soluție la frustrarea pe care continui să o experimentez. Eu nu îmi găsesc încă locul, sau poate nu vreau să-l accept. Acceptarea înseamnă în fond renunțarea la accesarea libertății totale și acceptarea propriilor limite ca niște lanțuri de aur ce ți-au fost hărăzite. Trebuie să înveți să îți placă ceea ce ești și să te detașezi de ceea ce ai fi vrut tu să fii.

Dar asta uneori poate fi extrem de greu. Poate însemna să renunți la tot ceea ce ai construit până în prezent și să te lași pe mâinile ființei lăuntrice care vrea să trăiască așa cum vrea ea, uneori poate total iresponsabil sau stupid conform vechilor standarde.

Poate că ce vrea aceasta ființă lăuntrica nu este nimic extraordinar ci dimpotrivă, pot fi lucruri simple, comune, întâlnite la majoritatea oamenilor și care sunt total contra idealurilor mărețe cu care se identifica ființa închipuită. Simplitatea este de multe ori asociată cu fericirea și poate nu întâmplător.

Când te întrebi "Cine sunt eu?" trebuie avută mare grijă deoarece e foarte posibil ca ființa închipuită să răspundă cu "ce ar vrea ea să fie", ori nu e deloc acelasi lucru. E nevoie de o sinceritate radicală să poți recepta răspunsul corect, "cine SUNT eu de fapt":

sunt o ființă tristă
nemulțumită
slabă fizic și energetic
neatentă la lumea din jur

( subtil mă detașez de ceea ce scriu schimbând persoana la a 3-a singular, evident fără să îmi dau seama )

concentrată pe câteva idei utopice pe care nu le poate pune în practică și cu care nici nu mai știe dacă se identifică

închisă la ideile și nevoile celor din jur

puternic obsedată de a face singură ceea ce își propune fără a cere ajutorul altcuiva și fără a se informa în prealabil cum au făcut alții treaba respectivă

se amăgește în schimb cu scuza că dacă ar face cum au făcut alții ar fi plictisitor și că abilitatea de a redescoperi adevărul sau ceea ce funcționează este apanajul geniului

alteori se imagineaza artist deși nu a creat niciodată ceva apreciat de ceilalți
nici consecvența si efortul de a duce lucrurile până la capăt nu-i sunt simpatice consolându-se cu ideea că odată ce-ai dus lucrurile până la 80% sunt ca și făcute și de cele mai multe ori efortul de a le duce până la capăt ar duce la ineficiență

(îmi dau seama c-am schimbat persoana și îmi asum cele scrise trecând la persoana întâi )

sunt desigur un mare fan al principilui lui Pareto (80/20) pe care îl folosesc ca argument de fiecare dată când fac o treaba suficient dar nu excelent

iubesc confortul, liniștea și să am cantități mari de timp la dispoziția mea. Justific asta spunând că mie îmi place să reflectez la adevăruri fundamentale ale existenței și am nevoie de o izolare temporal-spațială pentru a putea intra în starea necesară

Reprezintă întotdeauna o luptă să fac lucruri practice din lumea reală, atâta timp cât nu implică o "meștereală" unde egoul meu de inginer-inventator-artist poate fi excitat și exersat indiferent de utilitatea rezultatului.

Îmi lipsește aproape cu desăvârșire abilitatea de a comunica și de a procesa în timp real ce îmi spun ceilalti oameni. Întotdeauna am nevoie de timp și de un nivel de concentrare mărit pentru a mă gândi la ce a spus/scris altcineva.

Și abilitatea de a memora și de a corela informații curente cu amintiri îmi este din ce în ce mai străină.
Să nu mai menționez de a îmi aminti drumul pe care trebuie să o iau pentru a ajunge într-un loc fie că am mai fost de câteva ori acolo fie că trebuie să mă orientez conform unei hărți mentale pe care am construit-o în timp ( aceasta este extrem de sumară și se deteriorează cu o viteză uimitoare )

Urăsc să mi se spună ce să fac și devin agresiv în momentul în care cineva are cutezanța să mă sfătuiască cum sa fac un lucru
Eu știu în sinea mea că dacă îmi pun în minte să fac ceva îl pot face fără niciun ajutor
Simt așa o forță care zace în mine deși de foarte puține ori s-a arătat cu adevărat

Justificare este că această forță se activează doar în situații limită când nimeni altcineva nu își asumă o treabă pe care eu o consider importantă

În momentul în care cineva și-a asumat-o în schimb, eu o ignor total

De foarte puține ori verbalizez ce gândesc și deși sunt și situații când eu găsesc o explicație plauzibilă la ce se întâmplă nu o comunic altcuiva indiferent că persoana respectivă își face probleme

Îmi place să mă gândesc la o problemă complexă care a ajuns în conștiința mea, mai cu seamă dacă eu am scornit-o
De foarte puține ori chiar găsesc o soluție și de și mai puține ori, spre deloc, solutia respectiva chiar este implementată și folosită

De ceva timp îmi place să produc sunete la chitară sau la pian
Nu prea pot spune că și cânt
Refuz bineînțeles să studiez tehnicile împământenite de a cânta la un instrument și mă încăpățânez să descopăr eu o tehnică personală justificând că în vremurile timpurii oamenii cântau pur și simplu după ureche iar muzica poate fi făcută și fără cunoașterea teoriei atâta timp cât folosești partea corectă din creier

Am asimilat inevitabil niște cunoștițe dar reneg modul în care am făcut-o. Consider școala o instituție care amputează creativitatea dar sunt de acord și cu faptul că fără educație omul este în fond o fiară.

Așa cum eu urăsc să mi se spună ce să fac încerc să nu fiu ipocrit și nici eu la rândul meu nu-i spun altcuiva ce să facă, de fapt nici nu prea sunt atent la ce fac ceilalți, nu mă interesează

Dacă cineva mă întreabă ceva, sunt extrem de lapidar în explicații și încerc mai mult sau mai puțin conștient să închei convorbirea cât mai repede
De foarte puține ori întreb eu pe cineva ceva

Dacă trebuie să discut, prefer discuțiile despre diverse probleme legate de lume, de societate, de serviciu de ce-o fi
Nu vorbesc niciodată despre ce îmi place, de fapt nici nu prea știu ce îmi place, asta e PROBLEMA ( iată că am transformat și asta într-o problemă )

Se pare că la ce sunt destul de bun este să încerc foarte tare să fiu mai bun făra a și FI efectiv ( pe-asta trebuie s-o rețin, cred că sumarizează tot ce sunt, eventual mă și pot umfla in pene c-am găsit o frază care să-mi descrie impotența pe deplin )

Am senzația că sunt un ipocrit prin tot ce am scris pe acest blog și chiar mai sus în acest articol.

The wealth of the commons

Am dat peste "The wealth of the commons", o carte ce compilează 73 de articole scrise de diverși oameni preocupați de o schimbare de paradigmă legată de organizarea societăților.

Se propun diverse modalități prin care se poate trece de la actualul sistem socio-politic-economic, bazat în special pe creștere continuă în pofida resurselor limitate, și pe transformarea acestora precum și a oamenilor în simple mijloace pentru generarea de profit, către un sistem al comunităților, care colaborează pentru rearmonizarea activităților omului cu ecosistemul planetar și cu el însuși.

Cartea se găsește aici.

Merită citită măcar introducerea.