20 iulie 2010

Tot ce-a fost ori o să fie, în prezent le-avem pe toate



Acum ceva vreme, reflectând la existenţa Universului şi la tot ce este în el, am avut o revelaţie. Pentru un moment am simţit cum acel moment în care mă aflam era direct legat de toate celelalte momente trecute, printr-o serie de transformări. Am spus atunci că "de fapt nu există trecut şi viitor doar energie care se transformă". A rezultat articolul "Dulapul şi infinitul".

Tot acolo spuneam că viitorul nu există decât sub o formă potenţială, de fapt este impropriu spus "viitor", mai nimerit ar fi să spun "viitoruri", cam tot atâtea câte posibile transformări ale momentului prezent există.

De ce revin acum asupra acestei idei?
De atunci s-au mai întâmplat câteva lucuri, şi se pare că pe măsură ce ideile mai vechi se sedimentează şi altele noi apar, din când în când se mai întâmplă şi integrări ale noului cu vechiul pentru a forma noi înţelegeri.

După un somn de după-amiază m-am trezit în cap cu o nouă idee de articol, ca o completare la cel menţionat mai sus, pe care n-am mai putut-o neglija. M-au mai bântuit şi alte articole în ultima lună însă le-am neglijat deoarece am fost şi încă sunt preocupat cu altceva. Acest altceva este ideea prezentată în articolul precedent "Identificarea şi rezolvarea problemelor", care pentru mine a fost mai mult un angajament. Eu chiar m-am apucat să lucrez la aplicaţia despre care vorbeam acolo şi sunt destul de aproape de a definitiva o primă variantă pe care într-un timp relativ scurt am s-o pun pe internet. Toate însă la timpul potrivit. Articolul prezent, se leagă cumva de asta.

Îmi dau seama că ideile prezentate în primele articole pe care le-am postat pe acest blog, au reînceput să mă preocupe, de fapt nu cred că au încetat niciodată, doar că acum au revenit într-un mod mai activ.

Scurmând prin articolele mai vechi am dat aici, de un comentariu al lui cobon în care spunea aşa:
"Voi doar imaginati o posibila alta societate, in loc sa ganditi o tranzitie spre asa ceva, adica spre una libera. "

Atunci eu am răspuns aşa:
"Eu sincer am ajuns la concluzia că orice încercare de a gândi o tranziţie spre orice este o eroare. Orice sistem de până acum care a vrut să controleze lucrurile a creat probleme şi probabil viitoarele sisteme de acest gen vor face la fel, pentru că ele prea complică lucrurile..
Prin urmare da, doar vorbim vorbe şi nu mai încercăm să controlăm lucrurile, le lăsăm să curgă aşa cum au făcut-o şi până acum câteva mii de ani..
Personal cred că singurul lucru care merită urmărit este autocunoaşterea. Cu cât oamenii vor ajunge să se cunoască pe ei înşişi mai mult, cu atât lucrurile se vor schimba de la sine..
(s-ar putea totuşi să mă răzgândesc şi în privinţa acestui fapt, totul poate fi revizuit din când în când, pericolul apare când nu se întâmplă asta)"

Eram într-o perioadă de reflecţie şi introspecţie atunci, în care am înţeles multe, dar am exagerat totuşi. Am intuit însă bine, m-am razgândit. Nu în sensul că acum consider că e bine să controlezi lucurile ci în sensul că este nevoie să existe un echilibru între contemplare/reflecţie şi acţiune.

Să încerc acum să dau o coerenţă tuturor acestor idei şi să le leg cumva de cea cu care am pornit acest articol.

Ei bine, cred că de fapt totul porneşte de la aceste posibilităţi pe care prezentul ni le pune la dispoziţie.
Am sentimentul că existenţa noastră se leagă de a creea viitorul care să conţină acele posibilităţi pe care noi ni le dorim. Pentru fiecare posibilităţile s-ar putea să difere, dar asta nu are importanţă. Ce are importanţă e ca fiecare să-şi dedice viaţa pentru a face lucrurile pe care el/ea şi le doreşte să devină realitate. Asta este ceea ce cred, însă nu sunt răspunzător decât de propriul comportament. N-am să port pică nimănui dacă nu face aşa, đeşi mi-aş dori.

Posibilitate ca oamenii să trăiască paşnic şi să nu se omoare între ei, există în acest moment, numai că nu sunt suficienţi care să o facă reală. Posibilitatea să folosim tehnologia pentru a ne optimiza viaţa, există şi ea în acest moment, însă se alege să fie folosită pentru a creea arme utilizate pentru control şi dominare.
De ce se întâmplă asta?
De ce anumite posibilităţi devin reale şi altele rămân doar nişte năluci?
Ce anume face ca o posibilitate să devină reală?
Alegerile noastre. Prin alegere mă refer, inclusiv la efortul de de a urmari o idee, de a îi da viaţă.
Adică ce vreau să spun, că noi alegem să creem arme război şi suferinţă?
Nu. Noi, adică majoritatea nu alege nimic, şi astfel cei puţini care aleg, şi care au şi puterea să influenţeze lucrurile, le vor influenţa. Asta este posibil pentru că cei mai mulţi nu-şi folosesc puterea de a modifica realitatea, de fapt nici nu ştiu ce-şi doresc, pur şi simplu păşesc pe acolo pe unde li se arată şi fac ce li se spune.

Aş vrea să cred că omul a depăşit stadiul în care singura preocupare a sa este să-şi procure plăcere fizică, fie prin stimularea simţurilor fie prin ingerarea de diverse substanţe active.

Lumea pe care o vedem este aşa cum este pentru că prea puţini oameni aleg să aducă posibilitatea unei lumi mai bune în existenţa.

Spuneam că prezentul există ca o rezultantă a transoformărilor anterioare, dar că posibilităţile pe care el le conţine nu sunt condiţionate de acele transformări. S-ar putea să mă fi înşelat. Prezentul are o inerţie. Când dai drumul unui bolovan la vale, el capătă o viteză, o inerţie. Se va mişca în direcţia în care a apucat să se mişte. Ar fi nevoie de multă energie pentru a-l deturna de pe trasa curentă. Ei bine această inerţie cred că există şi din punct de vedere social. Această inerţie este status-quo-ul.
Oamenii au tendinţa să facă ceea ce cultura în care s-au născut îi învaţă/obligă să facă. Posibilităţile de schimbare există, însă este nevoie de determinare, de forţă, de curaj. În lipsa unor oameni care sunt dispuşi să depună acest efort, lucrurile îşi vor păstra cursul.
Ideea de bază nu este însă să schimbi lumea, ci să aduci în existenţă ceea ce tu iţi doreşti să fie real.
De pildă, eu îmi doresc o lume fără bani, şi fără autorităţi, în care oamenii fac doar lucrurile pentru care au o motivaţie intrinsecă. Evident va trebui să existe un set de reguli pe care toţi le respectă, diferenţa faţă de starea curentă ar fi că toţi vor putea să participe la definirea acelor reguli.

Consider că această lume este posibilă?
Ar fi absurd să nu, eu am făcut-o posibilă în momentul în care m-am gândit la ea.

Am să fac tot ce-mi stă în putinţă pentru ca această lume să devină reală?
Da!

Sunt nebun?
Nebunie este atunci când faci tot timpul acelaşi lucru şi aştepţi rezultate diferite. Eu fac exact opusul, încerc ceva nou.

Este bine sau rău?
Nu există bine sau rău, există doar ce poţi şi ce nu poţi face.

Spuneam la un moment dat că este absurd să intri în conflict cu prezentul, pentru că el deja există. Nu faci decât să-ţi cauzezi suferinţă!
Aş vrea să mai adaug şi următoarea idee:
Ar fi de asemenea absurd să nu faci ceea ce tu consideri că trebuie făcut, să îmbogăţeşti prezentul cu ceea ce tu crezi că îi lipseşte. Cred că asta este ideea pentru care m-am hotărât să scriu acest articol.

Oare cum vine asta, să nu intri în conflict cu prezentul totuşi să vrei să-l schimbi?
Ideea de bază nu este să distrugi ce există, ci să creezi ce nu există. Întotdeauna motivul principal este creaţia nu distrugerea.

De pildă, în loc să mă întreb:
"Cum pot convinge oamenii să-şi asume responsabilitatea rezolvării propriilor probleme în loc să le delege altora cărora nu le pasă decât de propriile lor probleme?"
mă întreb:
"De ce anume ar fi nevoie într-o lume fără autorităţi sau guverne?"

Iar răspunsul este, de o modalitate prin care oamenii pot colabora pentru identificarea şi rezolvarea problemelor comune.
Odată această posibilitatea înfăptuită ar putea duce chiar la schimbarea pe care mi-o doresc.

Cam asta este înţelegerea mea din acest moment şi asta este ceea ce mă determină în acţiunile pe care le întreprind.

10 comentarii:

bogdanul spunea...

Numai contemplarea sau numai acţiunea nu duc niciunde. Aşa e societatea noastră construită pe extreme. Oamenii de acţiune nu vor să audă de contemplare şi oamenii contemplativi nu vor să audă de acţiune. Şi fiecare se gândeşte că felul lui de a fi este cel mai bun mod de a fi. Exemple de extreme se văd la tot pasul, oriunde.

Un echilibru e de dorit, extremele creează la rândul lor extreme şi nimic nu poate exista doar de-o parte a balanţei. Lumea noastră este deja aşa sau credem noi că e mai bine să fie aşa. O schimbare tot extremistă nu poate duce decât la un dezechilibru şi mai mare.

Problema noastră, a oamenilor, este că ne displace echilibrul pentru că ne credem mult prea importanţi. Suntem atât de importanţi încât merită să sacrificăm orice pentru noi şi suntem învăţaţi de mici să acţionăm ca atare. Nu viaţa e o valoare, aşa cum ar fi normal, ci omul e o valoare mai presus de toate. Mai bine zis, viaţa omului e mai presus de alte forme de viaţă, deci mai importantă.

Ce-ar fi dacă nimic nu ar fi "mai" important, dacă am fi capabili să vedem lumea aşa?

individul_x spunea...

Păi cum să fie? Eu zic c-ar fi o eliberare pentru mulţi, să scape de sub jugul conformismului, al controlului şi al narcisismului, al chinului perpetuu..
E simplu să vezi viaţa în sine ca fiind importantă în momentul în care îţi dai seama că viaţa nu poate fi împărţită în viaţa mea şi viaţa ta.. sau a peştelui din mare sau a copacului.. etc..
E o curgere continuă nedelimitată...este o singură entitate care trăieşte..
Dar desigur.. problema este cum integrezi această idee cu individualitatea.. care nici ea nu poate fi negată..eu zic că aici stă măiestria..
Să iţi găseşti sensul ca entitate separată şi neseparată de restul existenţei în acelaşi timp.
Să trăieşti aşa cum celula trăieşte pentru organism..

Flavian spunea...

Eu sunt curios cum va iesi aplicatia respectiva si cam pe cand intentionezi sa o pui in aplicare.

Multi l-au criticat pe Videanu zilele trecute pentru povestea cu centralizatorul de preturi, dar cred ca si ideea respectiva ar fi utila. De fapt ma mir ca nu a implementat pana acum cineva asa ceva, cred ca ar fi multi oameni curiosi sa afle costul instantaneu si cele mai bune oferte din orasul lor la un anumit produs. Un fel de price.ro localizat si pentru produse universale.

Sper sa nu te deranjeze comparatia, ma gandesc ca este vorba tot de accesul simultan la informatie pentru luare unei decizii mult mai rapid.

individul_x spunea...

Eu sper ca în cel mult 2 săptămâni să am o primă variantă (alpha) gata.
Ideea ar fi să fac o chestie cât de cât funcţională, care după aia să se poate dezvolta cumva de la sine prin feedback-ul utilizatorilor.

Nu mă deranjează comparaţia. Este într-adevăr vorba de un mod centralizat şi colaborativ de identificare şi eventual găsire de soluţii la cele mai stringente probleme pe care oamenii le întâmpină, la orice nivel. Deşi probabil că s-ar putea identifica soluţiile mult mai rapid, pe mine ce mă interesează cel mai mult este calitatea acestora. Pornesc de la ideea că mai multe creiere, pot gândi mai bine decât unul, prin sumarea punctelor de vedere subiective ale fiecăruia. Explorarea spaţiului soluţiilor este mult mai riguroasă în acest fel. Cam ca un procesor paralel :)

Mihvoi spunea...

Relativ la proiectul de "identificarea şi rezolvarea problemelor comune" :

O idee a mea mai veche este crearea unei pagini web in care sa existe o "arena a ideilor" bazata pe "retele de incredere". Cred ca se aseamana ca scop cu acest proiect, asa ca o sa prezint public in premiera ideea, si sa o fac "open-source", poate o implementeaza cineva inaintea mea (n-am finalizat inca algoritmul).

In sistem exista subiecti umani, care pot emite idei si pot sustine ideile altora.

Cel care primeste multe sustineri la ideile lui, creste in incredere. Ca la votul politic, daca ai 50% + 1 primesti increderea in cuantumul "masei de alegatori". Daca propui o idee ne-interesanta (de exemplu adevarata dar banala), nu castigi multa incredere. Castigi cu idei noi, controversate. Daca balanta se schimba dupa un timp (ideea convinge), primesti tot potul. La fel, pierzi increderea daca ideea devine se dovedeste gresita dupa un timp si devine ne-populara.

Increderea pe care o poti da unei idei depinde si de increderea pe care o ai deja prin ideile propuse sau prin sustinerea constanta a ideilor "bune". Daca sustii constant idei care nu intrunesc majoritatea pierzi din incredere. Aici trebuie calculati parametrii initiali si punctele primite pentru ca sistemul sa fie stabil dar dinamic si sa nu permita usor fraude (sustinatori platiti). Vizionarii care sustin idei ne-populare trebuie sa si aiba sansa lor.

Am spus "retele" de increderea, pentru ca vad sistemul distribuit pe multe grupuri si grafuri de increderea. Sistemul imi poate recomanda oameni care au incredere in aceleasi idei ca mine, care au valori asemanatoare.

Daca imi fac o retea de oameni in care am incredere, care au increderea la randul lor in altii, din punctul meu de vedere increderea lor va fi calculata relativ la grupul nostru generat. Altfel se pot constitui si grupuri cu idei mai deosebite. Poti face parte din mai multe grupuri, pe domenii de interes.

Acelas sistem se poate folosi si la cuantificarea unor produse relativ la satisfacerea unor anumite nevoi (aparat photo la categoria amator, aparat photo la categoria profesional, aparat photo foarte mic, aparat photo cool, aparat photo foarte fiabil, apart photo cu autonomie mare, aparat photo rezistent la umiditate, etc).

Eu as prefera sa pot alege idei/produse bazandu-ma pe o retea de oameni care au valori/interese asemanatoare si care probabil au evaluari asemanatoare cu cele pe care le voi avea si eu.

Ideea nu este inca cristalizata, dar poate inspira pe cineva.

individul_x spunea...

Mihvoi,

Păi în principiu ceea ce vreau eu să fac nu este departe de ceea ce prezinţi tu, cu câteva amendamente.

În primul rând eu pun mai mult accentul pe idee în sine decât pe cel care a emis-o. Părerea mea este că ceea ce trebuie analizat este ideea în sine nu "ratingul" utilizatorului.
Într-adevăr, un efect pe care mi l-aş dori este ca grupuri de utilizatori să se coaguleze în jurul unor idei/probleme comune.
S-ar crea cum zici tu "reţele" de oameni cu interese comune. Consider că asta este foarte important pentru moral, pentru că îti dă încredere că nu eşti singur sau nebun. Se creează coeziune. Mi se pare un lucru foarte important.
În afară de asta, odată creat un grup de oameni care au o problemă comună, devine mult mai facil ca aceştia să se şi organizeză să găsească şi să implementeze o soluţie.

Deci punctul unde conceptul la care m-am gândit eu, diferă puţin de al tău este că eu pun pe primul loc găsirea şi rezolvarea problemelor comune şi nu construirea de reputaţii pentru utilizatori.
Deşi reputaţiile au rostul lor uneori, mi se pare că generează de multe ori competiţii fără rost, alimentează ego-ul şi ar deturna de la esenţa proiectului.
În afară de asta, părerea mea este că singurul lucru care contează este ideea în sine, prin urmare ea ar trebui să primească creditul sau dezaprobarea, indiferent că a fost emisă de un netot sau de un savat...

Mă bucur oricum că există oameni care mai gândesc aşa, poate cineştie o să şi ajungem să colaborăm.
Proiectul va fi open-source oricum..

Mihvoi spunea...

Problemele pot fi intr-adevar votate democratic, pentru solutii insa merita sa te bazezi pe niste experti care si-au dovedit notorietatea. De exemplu nu oricine poate sa-si dea cu parerea despre cea mai sustenabila forma de inlocuire a energiilor fosile.

individul_x spunea...

Ideea mea era ca oricine să-şi poată da cu părerea, iar soluţiile cele mai bune vor ieşi la suprafaţă. În felul ăsta fiecare individ este un neuron, iar întreg grupul de utilizatori un procesor paralel..
E doar o idee, pe care eu unul aş vrea să o văd pusă în practică..

Tocmai apelul la experiţi şi la autorităţi care "ştiu mai bine" ne-a adus în situaţia în care suntem azi..eu zic că punctul de vedere al fiecăruia contează şi poate face diferenţa..

Gab spunea...

Mda, nici în creier nu există neuroni mai importanți decât alții...

Ma bucur să aud că lucrezi la sistemul cu pricina. S-ar putea să se dovedească a fi o unealtă utilă.

individul_x spunea...

Eu o fac, dacă va fi utilă vom vedea..