Despre nevoi

In articolul Organismul social:Context, Argumente spuneam ca majoritatea nevoilor pe care oamenii le percep, decurg din cele trei componente fundamentale ale vietii: autoconservarea, perpetuarea, evolutia, si ca in fond, existentei noastre nu i se poate asocia un alt scop decât cel ce i se poate asocia vieţii în general, anume acela de a fi. Pornind de aici, aş vrea să analizez în continuare, mecanismele prin care noi, oamenii, încercăm să răspundem acestor nevoi şi să încerc să argumentez de ce înţelegerea acestora este vitala pentru viitorul speciei noastre.
Desigur că, în complexitatea noastră, şi a societăţii pe care am creat-o, au apărut o sumedenie de nevoi noi, pe care le-am categorisit si clasificat şi pe care ne preocupăm în fiecare secundă a existenţei noastre să le satisfacem. Deşi la o primă vedere, ar fi greu de crezut, aceste nevoi nu au cum să fie decuplate de nevoile fundamentale ale vieţii, aşa cum nimic din ce înseamnă să fii om, nu poate fi complet decuplat de ceea ce înseamnă viaţa in general. De fapt, înclin să cred, că aceste nevoi de ordin superior, au evoluat din cele fundamentale ale vieţii, întocmai ca un fractal, aprofundându-se nivelul de detaliu, însă tiparul iniţial rămânând indubitabil asemanător.

De ce este importantă aceasta distincţie?
Ar fi două chestiuni:
1) Cred că este unanim acceptat faptul că nevoile sunt cele care sunt în spatele tuturor deciziilor şi acţiunilor noastre, iar întelegerea acestora ar putea avea un impact major în optimizarea viţii noastre
2)Un număr mare de nevoie, aparent distincte, poate crea confuzie, iar administrarea lor poate fi anevoioasă. De aceea, simplificând şi conştientizând originile acestor nevoi de ordin superior, ar putea înlesni şi optimiza procesul decizional, facând în acelaşi timp posibilă identificarea mai facilă a falselor nevoi, care de multe ori ne pot îndruma pe un drum greşit.

Una dintre cele mai cunoscute clasificari si ierarhizari ale nevoilor este cea a lui Abraham Maslow. Link-ul de pe wikipedia unde este prezentata ierarhia nevoilor este aici. N-o sa insist asupra acesteia, as vrea totusi sa aduc in discutie un aspect chiar din aceasta prezentare de pe wikipedia.

Daca va uitati la piramida nevoilor, la al doile nivel, cel care descrie nevoile legate de securitate, veti vedea ca apare acolo "employment", cu alte cuvinte "nevoia de a avea o slujba".
Acuma, vin si eu si intreb, este aceasta o nevoie in sine sau este de fapt un mijloc de a satisface o nevoie reala?

Dupa parerea mea, este evident ca "slujba" este una dintre putinele modalitatile prin care cineva poate obtine, bani, aceastia fiind, in societatea noastra, singura modalitate promovata prin care cineva poate avea acces la resursele fara de care nu putem supravietui ( resuse ce sunt direct legate de nevoile bazice, de pe nivelul 1 al piramidei ), cat si la alte tipuri de resurse ce ajuta la satisfacera unor nevoi de rang superior (nevoia de a cunoaste, de a comunica etc..)

Am spus mai sus ca banii sunt singura modalitate promovata prin care cineva isi poate asigura in primul rand minimul necesar supravietuirii. Adevarul este ca in realitate mai sunt si alte cai (putine intr-adevar) prin care cineva ar putea supravietui fara a folosii banii.
Daca cineva ar avea acces la o bucata de pamant pe care sa cultive diverse plante, acces la o sursa de apa, un adapost, si cateva animale domestice, ar putea supravietui linistit. Ciobanii care pleaca cu oile pe munte, se descurca rezonabil in multele luni petrecute pe culmi, fara bani.
Adevarul este ca eu nu vorbesc aici de lucruri nemaivazute, ci dimpotriva, stramosii nostri, triburile de indieni sau aborigeni, care inca mai exista si azi din ce in ce mai putine insa, au supravietuit prin astfel de metode, de multe ori chiar cu mai putin, integrandu-se din plin cu natura care le oferea aproape tot ce aveau nevoie, fara sa depuna prea mult efort pentru asta.

Eu nu spun ca ar trebui sa ne intoarce la acel mod de viata, spun doar ca ar trebui sa constientizam care ne sunt nevoile reale si sa le diferentiem de mijloacele prin care reusim sa satisfacem aceste nevoi. Nevoile nu pot fi schimbate, pot fi doar satisfacute, insa mijloacele prin care ajungem sa ne satisfacem nevoile pot fi schimbate in totalitate si ar trebui sa poata fi supuse unui proces permanent de optimizare.
Faptul ca mijloacele pe care societatea noastra ne "obliga" sa le folosim pentru a supravietui, au ajuns sa fie atat de incastrate in constiinta noastra incat le putem confunda cu niste nevoi reale mi se pare foarte grav. Aceste mijloace nu ar trebui sa ne controleze ci sa ne elibereze de efortul necesar pentru a supravietui, ar trebui sa ne faca viata mai usoara si sa ne dea posibilitatea sa ne putem concentra pe satisfacera nevoilor dinspre varful piramidei.

O alta "nevoie" prezenta in piramida de pe wikipedia este proprietatea. Aici deja atingem un punct sensibil, care sta la baza societatii noastre de azi, in special in ceea ce priveste aspectele negative. De ce spun asta? Proprietate inseamna sa ai, sa detii, sa fie doar al tau si sa-l poti folosi doar tu si nimeni altcineva. Ca sa ajungi sa detii ceva, va trebui sa-l iei de undeva, sa-l cumperi, sau sa-l furi, si sa-l faci al tau.
Sa ne gandim putin totusi, este "proprietatea" o nevoie in sine? Raspunsul este evident nu.
Este si ea tot un mijloc, folosit de cineva pentru a-si securiza resursele necesare satisfacerii anumitor nevoi, intr-o societate in care competitia si conflictul pentru resurse sunt reguli ale modului nostru de viata. Lucrurile poate n-ar fi stat atat de rau, daca am fi invatat sa ne oprim atunci cand am acumulat suficient pentru a ne asigura necesarul, punctul dincolo de care acele proprietati nu ne mai aduc niciun beneficiu in plus, dar care-i priveaza pe altii de posibilitatea de a-si satisface nevoile lor. In numele acestei false nevoi "de a avea cat mai mult" unii si-au construit imperii si au savarsit crime inimaginabile, impotriva semenilor lor si a vietii in general.

Tot acest "simt" al proprietatii este exploatat si de economia de consum, care ne face tot timpul sa vrem ceva nou, ultimele tehnologii, ultima moda, prin publicitate agresiva, in care baga cantitati enorme de bani si resurse. Suntem fortati sa vrem lucruri care nu au nicio legatura cu nevoile noastre reale, care nu mai aduc niciun beneficiu semnificativ fata de ce aveam deja. Toate astea sunt insa posibile pentru ca oamenii nu se mai intreaba ce vor cu adevarat. O casa ? O masina? Zece case? Zece masini? 5 telefoane ? Ce vrem de fapt?

Sunt de ajuns aceste doua, false nevoi, "slujba" si "proprietatea" sa ne faca pe cei mai multi dintre noi, sa alergam o cursa nebuna intr-un circuit inchis, intr-un cerc vicios, ce ne tine captivi la baza piramidei nevoilor . Petrecem ore lungi, lipsite de satisfactie de cele mai multe ori, pentru a acumla bani, pe care apoi sa-i aruncam pe bunuri de care nu avem nevoie, intr-o tentativa stupida de a ajunge sa ne simtim impliniti. Nu intelegem ca de fapt acea implinire nu poate venit decat de la nivelurile superioare ale piramidei nevoilor, pe care nu mai ajungem sa le tratam, pentru ca in realitate nu facem altceva decat sa urcam si sa coboram primele doua trepte.


Nu stiu sigur, dar nu cred ca in varianta originala a piramidei nevoilor Maslow a introdus aceste nevoi, atat de specifice societatii in care traim, dar total separate de nevoile omului in general.
Desigur, ne putem intreba cum au ajuns ele sa fie prezente pe wikipedia. Ar putea fi doua variante, fie persoana care a editat aceasta prezentare nu a reusit sa realizeze falsitatea acestora, fie stia foarte bine ce face. Nu mai este nicio noutate ca informatiile sunt manipulate pentru a nu ne da de gandit ca ar putea fi ceva in neregula cu noi, cu societatea asta, cu jocul nebun pe care il jucam zi de zi. Din pacate nici wikipedia nu este scutita de aceste manipulari, sunt cateva cazuri cunoscute in care mari corporatii, au modificat prezentarea de pe wikipedia pentru a nu da prost.


Se pare ca aceste "concepte" false ne sunt non stop "servite" pe o multitudine de canale, ca niste sedative puternice care sa nu ne lase sa ne trezim la realitate, care sa nu ne lase sa ne intelegem si sa ne cunoastem asa cum suntem de fapt. Cred ca este necesar ca fiecare din noi sa se intrebe "Care sunt nevoile mele reale?" si sa se gandeasca mult la asta. Personal consider ca nevoile de ordin superior precum aprecierea, apartenenta la un grup, respectul de sine si pentru ceilalti, creativitatea, cunoasterea sunt cele demne de urmat, continuu, chiar si cand uneori nevoile bazice nu sunt pe deplin satisfacute. Este important sa intelegem ca nevoile de ordin superior le guverneaza pe cele bazice si nu invers. Odata ce ne eliberam de conceptia gresita ca nevoile bazice(case, masini, averi) sunt cele care ne guverneaza viata, vom vedea cat de usor sunt de satisfacut in realitate. In momentul in care realizam ca nu e cazul sa incercam sa acumulam mai mult decat avem nevoie pentru a supravietui, vom vedea ce usor este sa atingi un nivel de autosuficineta, care sa iti permita sa urmaresti ceea ce conteaza de fapt, familie, prieteni, idei, posibilitati de optimizare perpetua a stilului nostru de viata.
De aceea indreznesc sa spun ca, in realitate, nevoile noastre nu sunt altele decat : autosuficienta si autoactualizarea corespondente perfecte ale componentelor fundamentale ale vietii: autoconservarea si evolutia.

Poate ca reprezentarea nevoilor sub forma de piramida este nefericita, daca nu chiar rauvoitoare, deoarece poate crea impresia ca cineva nu poate fi creativ decat daca si-a satisfacut nevoile bazice, cand de fapt exact opusul este adevarat. Cu cat cineva este mai creativ cu atat poate ajunge mai repede la un nivel de autosuficienta. Cu cat este mai respectoas cu cei din jur cu atat acestia il vor ajuta mai mult pentru a-si satisface nevoile bazice. Iata deci ca de fapt din punct de vedere al dependentei nevoilor piramida sta exact invers, cu nivelul de autoactualizare la baza si cu cel de autosuficineta in varf. Prin urmare poate ca aceasta ar trebui sa fie ordinea pe care oricare din noi ar trebui sa o urmareasca si nicidecum cea originala, care ierarhizeaza nevoile din punctul de vedere al supravietuirii nicidecum al implinirii noastre ca indivizi. Timpul nostru ar trebui sa fie cel mai mult ocupat cu a fi creativi, inventivi, prietenosi, cunoscand, comunicand si foarte putin cu asigurarea nevoile bazice.

Un nou inceput

Ca suntem intr-o criza, din ce in ce mai multa lume o simte si o stie. Semnele au inceput sa apara chiar cu ceva zeci de ani in urma, cu toate acestea s-ar putea sa nu mai fie la fel de evident cu ce fel de criza ne confruntam si ce reprezinta ea, desi in multitudinea de idei si teorii ale conspiratiei s-ar putea gasi si ceva care s-ar putea sa reflecte adevarul:






Desi multi vorbesc despre o criza financiara, consider ca aceasta este doar o diversiune sau doar un simptom al adevaratei crize ce a inceput.Hmm.. mi-aduc aminte de replica "Arhitectului" din Matrix Reloaded, cand ii spune lui Neo, referitor la moartea lui Trinity: "She is going to die, and there's nothing you can do to stop it!". Ei bine, asta se intampla si cu sistemul actual, este pe moarte si cu siguranta va muri. Este prea tarziu sa se mai poata face o tranzitie lina catre o noua paradigma. N-am fost suficient de inteligenti pentru o evolutie, asa ca ne paste o revolutie, care doar in cel mai bun caz va mai duce la prezervarea speciei umane pe aceasta planeta si chiar si asa, probabil o va da cateva sute de ani inapoi. Ca o paranteza, poate ca aparitia vietii "inteligente" nu este asa improbabila, insa sustinerea vietii dupa un anumit nivel ar putea fi. Asta ar putea explica de ce nu vedem inca niciun semn de la o specie extraterestra avansata.

Traim asadar, ultima perioada a unui sistem care trebuie sa isi recunoasca limitele. Un sistem bazat pe consum, competitie, agresiune, lacomie, aroganta si obrazicie fata de insasi natura care ne-a creat. Nici macar nu putem spune ca asa ceva nu s-a mai intamplat si nu stiam la ce sa ne asteptam. Pe parcursul istoriei omului au mai existat perioade de inflorire ca urmare a unor progrese tehnologice, urmate mai apoi de cadere din cauza utilizarii excesive a respectivelor tehnologii. Un exemplu ar fi capacitatea oamenilor primitivi de a confectiona arme pe care le-au folosit sa vaneze, insa au facut-o pana nu a mai ramas nimic de vanat, drept urmare au avut de suferit.
Diferenta intre situatia actuala si cea de atunci este doar de scara, iar de aceasta data raul facut este la scara planetara. Un articol interesant pe aceasta tema gasiti aici.


Desi in ultimii ani numarul "indiciilor" au crescut semnificativ pentru a putea intelege ce se intampla, noi se pare ca abia acum am inceput sa discutam mai serios despre asta. Am senzatia ca asteptam linistiti pe plaja sa vina tsunami-ul.
Dar s-ar putea sa existe o explicatie a acestui fapt, se cheama erori de judecata sau cognitive biases.
Iata numai cateva dintre ele: subestimam impactul, suntem mult prea prinsi in sistemul vechi pentru a gasi dispozitia necesara sa facem schimbari radicale, ne concentram pe altceva decat pe ceea ce este esential, etc..

Aveti aici o serie de clipuri in care este prezentat destul de elocvent la ce ar trebui sa ne asteptam sa se intample cu resursele si populatia in conditiile actuale de consum si de reproducere. Ceva este clar, nu putem continua in ritmul actual.

In ceea ce priveste Romania sunt cateva fapte de netagaduit:
- petrolul se va termina foarte curand si nu exista o alternativa viabila pentru transportul industrial
- agricultura Romaniei este "ingropata" si depindem intr-un procent ridicol de mare de importuri pentru a satisface nevoile de hrana pentru toata lumea

Asadar noi depindem intr-o mare masura de hrana importata care este transportata pe distante mari folosindu-se petrol care se va termina foarte curand..este evident ce se va intampla nu?
Ce facem noi in acest sens? facem castele de nisip...

Criza cu care ne confruntam se face simtita pe toate planurile, si este reprezentata de conflictul dintre vechiul sistem muribund si nevoile lasate neacoperite, care se cer satisfacute. Acest conflict l-am simtit si eu pe parcursul ultimului an si jumatate, si treptat am inceput sa inteleg ce se afla dincolo de perdeaua ce ne este trasa peste ochi. Mai intai am realizat ca statutul de angajat reprezinta o forma ascunsa de sclavie, si ca ramanand acolo cineva nu ar putea fi niciodata cu adevarat liber. Munca de pe urma careia beneficiezi intr-un procent infim si doar o singura data, deoarece luna urmatoare totul este sters cu buretele si trebuie sa o iei de la capat, faptul ca nimic din ceea ce produci nu iti apartine de drept, m-au facut sa renunt si sa imi incerc norocul pe cont propriu. Dupa cateva luni de lucru la propriul produs, am mai realizat insa ceva. Anume ca, intr-o economie bazata pe un sistem monetar controlat de marii bancheri, intr-un sistem politic bazat pe reprezentanti care iau absolut toate deciziile importante in numele tau, dar niciodata pentru tine, nu ai cum sa fii decat un sclav. Asa am ajuns la concluzia ca atata timp cat guvernarea si administrarea banilor nu sunt readuse in mainile cetatenilor, omul obisnuit nu va cunoaste libertatea. Am inceput deci sa scriu si sa citesc despre forme de guvernare libera in care oamenii colaboreaza la luarea deciziilor si la implementarea lor. Asta necesita insa o schimbare radicala, deci un timp foarte lung in cazul in care este macar realizabila. Dupa nu foarte mult timp am mai inteles insa ceva: ca nu poti schimba sistemul actual atata timp cat depinzi de el pentru a supravietui. Trebuie asadar sa pornesti de jos, de la satisfacerea nevoilor primare, independent de sistem. Ma simt deci nevoit sa rectific ceea ce spuneam in seria de articole "Organismul social", legat de prioritatile esentiale pentru a construi o comunitate libera. Spuneam acolo ca sunt necesare doua subsisteme pentru a putea sustine un astfel de demers. Un sistem informational, care sa faciliteze comunicarea si colaborarea pentru identificare si rezolvarea problemelor precum si luarea deciziilor importane si unul de distribuire a resurselor (sistem circulator), sustinand ca primul ar trebui sa aiba prioritate, deoarece pe baza lui s-ar putea crea toate celelalte. Am savarsit insa o eroare majora, fiindca nu am luat in considerare faptul ca in continuare supravietuirea, satisfacerea nevoilor primare depind de vechiul sistem, si nu vei putea niciodata realiza o schimbare. Inteleg acum ca, in primul rand, trebuie construita o alternativa la modalitatea de procurare a hranei si abia apoi sisteme mai avansate.

Asadar mi se pare imperios necesar ca din ce in ce mai multi romani sa incerce sa resusciteze agricultura din Romania, mai intai intr-un mod descentralizat, pe cont propriu, urmand ca mai apoi sa cream comunitati autonome mai complexe.

Organismul social: Directii, Propuneri

Spuneam in Organismul social: Context, Argumente ca pentru a construi o societate libera, dupa parerea mea, avem nevoie de doua elemente cheie:
-un sistem de comunicare cu ajutorul caruia sa putem identifica, defini si gasi solutii la problemele actuale
-o modalitate de administrare a resurselor care sa faciliteze accesul fiecaruia la necesitatile vietii


Dintre cele doua cred ca primul este esential pentru stabilirea oricarui consens, care mai apoi va duce la dezvoltarea unei comunitati sanatoase.
In primul rand, un astfel de sistem ar putea fi folosit pentru guvernarea comunitatii. Pentru a imi argumenta afirmatia, mai intai am sa incerc sa raspund la urmatoarea intrebare:

Ce reprezinta guvernarea unei comunitati?


In dictionar, pana si pe wikipedia, guvernarea este definita ca fiind actul prin care, o entitate din cadrul unei comunitati, de factura politica de cele mai multe ori, emite regulamente, legi si reglementari si se asigura ca acestea sunt aplicate.


Aceasta definitie este cel putin ambigua, dupa parerea mea. Nu descrie esenta actului de guvernamant. Conform acestei definitii s-ar putea intelege ca eu, ca cetatean, am nevoie de legi pe care sa le respect. Pentru a defini un termen trebuie sa enunti scopul acelui termen, ce anume presupune, care este ratiunea lui, nu modalitatea prin care poate fi obtinut.


De multe ori, cred ca un termen poate fi definit destul de corect doar ascultandu-ti bunul simt. Cu speranta ca nu am un deficit in acest sens, voi incerca sa-l folosesc.
Asadar, dupa parerea mea, guvernarea unei comunitati poate fi definita asa:
Actul prin care se asigura:
1) imbunatatirea constanta a nivelului de trai pentru fiecare membru al comunitatii
2) optimizarea functionarii comunitatii ca intreg


Se poate observa, ca fiind un proces de optimizare, guvernarea este ea insasi supusa unui proces continuu de optimizare. Cu alte cuvinte, guvernarea nu poate fi un proces inchis, inchistat, este un proces care se ajusteaza constant in functie de reactiile comunitatii la regulile impuse. Mai mult, consider ca singura modalitate prin care se poate realiza un astfel de proces este ca fiecare membru al comunitatii sa poata participa la guvernarea acesteia. De ce asta? Pentru ca o comunitate este un sistem complex, dinamic, a carui stare se schimba continuu. Aceasta poate duce la frictiuni sau la scaderea eficientei comunitatii ca ansamblu ( risipa de resurse de ex. ) , in cazul in care regulile pe care fiecare membru le respecta nu se ajusteaza corespunzator. Un astfel de sistem nu poate fi schimbat intr-un mod optim decat prin inputul fiecarui membru din componenta sa. De asemenea, reactia la un pericol extern nu poate fi optima decat daca fiecare membru isi aduce contributia. Ce s-ar intampla daca un asteroid ar pune in pericol intreaga specie umana? Cum am putea noi reactiona cu cele mai mari sanse de a supravietui? Fara doar si poate colaborand, unindu-ne fortele si actionand concertat, coerent. De aceea cred, ca un astfel de model de guvernare poate fi extins de la o comunitate oricat de mica la intreaga specie umana.


Mai cunoasteti un alt sistem care functioneaza la fel? Care in functie de starea sa actuala si de stimulii externi, defineste problemele, dezvolta si apoi implementeaza anumite planuri de actiune pentru ca mai apoi sa evalueze rezulatele obtinute, relativ la asteptari, si sa se autoajusteze, pentru ca pe viitor toti acesti pasi sa fie cat mai eficienti in cazul confruntarii cu situatii similare?
Raspunsul este creierul nostru. Acest sistem a fost perfectionat de natura pe parcursul a miliarde de ani. Poate ca ar trebui sa incercam sa-l luam mai in serios, din toate punctele de vedere. Sau și mai corect, poate că ar trebui să învețe să se ia el însuși mai în serios.


Este desigur amuzant ca un creier incearca sa convinga alte creiere ca ele toate sa se organizeze intr-o structura similara cu fiecare din ele. Insa, natura se repeta, nu mai este un secret ca universul este un fractal. Vedeti, nu are rost sa ne impotrivim, totul este evident, destinul nostru este sa cooperam pentru a crea un nou organism.. care la randul lui.. ma rog.. ati inteles ideea.. fractal!
De aceea vorbeam de organismul social, care este in definitiv o structura similara cu propriul nostru organism, doar ca la alta scara.


Sa mergem mai departe si sa incercam sa gasim o modalitate prin care putem pune la punct un astfel de sistem colaborativ de guvernare.


De ce am avea nevoie?


1) Un sistem de comunicare eficient - Ca sa putem crea un sistem de guvernare la care fiecare membru poate sa participe avem nevoie de o modalitate prin care fiecare sa isi poata exprima opinia intr-un mod simplu, usor si eficient, fara prea mult deranj si bataie de cap. Succesul unei guvernari colaborative depinde de acest pas. Din fericire deja avem acest sistem de comunicare ce respecta intr-o proportie satisfacatoare toate restrictiile amintite, este internetul. Deci acest pas este rezolvat.


2) Un sistem colaborativ de identificare si definire a problemelor, precum si de analizare a posibilelor solutii si de administrare a implementarii acestora.
Ei bine da!
Eu consider ca esenta unui sistem de guvernare exact asta este - identificarea si rezolvarea problemelor cu care membrii comunitatii se confrunta.


Prin urmare am sa incerc sa expun cateva idei legate de modelul pe care un astfel de sistem ar trebui sa-l respecte.


Inainte ca problemele sa poata fi identificate si rezolvate mai avem nevoie de ceva. De ceva care sa determine membrii comunitatii sa colaboreze si sa actioneze intr-un mod organizat. Acest ceva este un scop comun. Un scop comun, pe langa faptul ca ne va da o directie si o motivatie, ne va da si un context, relativ la care vom evalua constant starea comunitatii.

De ce este un context important?

Pai, o problema nu poate fi inteleasa, asadar rezolvata, decat intr-un context potrivit. De exemplu, din punct de vedere al individului faptul ca are o masina cu care se poate deplasa pe distante mari, relativ repede si in conditii de confort crescute, nu reprezinta o problema, ba dimpotriva, o solutie. In momentul in care insa generalizam, privind de la nivelul unui intreg oras in care foarte multi indivizi folosesc masinile, pot aparea probleme precum poluarea si ambuteiajele. Desigur, problema exista la toate nivelurile, efectele ei fiind resimtite si de individ, cand sta ore in sir in trafic, sau cand se ineaca in momentul in care un 4x4 trece pe aceeasi straduta pe care intamplator se plimba si el.
Însa pentru a putea inlatura aceasta problema, ea trebuie privita dintr-un context mai larg care sa cuprinda intregul angrenaj care duce la generarea ei.
Majoritatea neajunsurilor cu care ne confruntam astazi, sunt efectele unor probleme care transcend individul, ele rezultand tocmai din interactiunile dintre acestia. Acestea cred ca sunt cele mai periculoase probleme, deoarece sunt foarte greu de inteles si de definit intr-o maniera corecta de un singur individ sau chiar de un grup foarte mic de indivizi. Singura modalitate prin care eu cred ca am putea depasi acest neajuns, este adoptarea unui procedeu colaborativ de rezolvare a problemelor, la care fiecare individ care doreste poate sa contribuie, in toate fazele, pornind de la semnalizarea unei probleme pana la gasirea si implementarea unei solutii.


Prin urmare, orice sistem de guvernare in folosul cetateanului, va trebui sa defineasca si sa urmareasca un scop suficient de generic care va impune un context suficient de larg ce va permita definirea si rezolvarea problemelor care afecteaza comunitatea ca intreg.


Pentru a putea exemplifica mai usor conceptele de care vorbesc si legaturile dintre ele, am sa fac apel la urmatoarea diagrama, care este o schema simplificata a interactiunilor din acest sistem complex pe care toti il alcatuim.





Cateva explicatii:


Scopul - reprezinta expresia nevoilor comune ale membrilor unei comunitati, care le da o motivatie spre a colabora pentru satisfacerea acelor nevoi.


Nevoile - totalitatea nevoilor pe care indivizii unui grup le resimt. Fie ca sunt mai elevate sau nu, consider ca de fapt toate isi au radacinile in cele trei nevoi fundamentale pe care viata le presupune: autoconservarea, perpetuarea, evolutia ( maximizarea primelor doua ). Tot ceea ce facem noi in realitate este o incercare de satisfacere a uneia din aceste nevoi, intr-o forma sau alta. Drepturile omului, cred ca sunt in realitate expresii ale nevoilor noastre.


Initiativele - incercarile prin care oamenii urmaresc sa-si satisfaca nevoile, posibilele ipoteze de satisfacere a acestora, ideile inovatoare.


Obiectivele - modalitatile prin care nevoile pot fi satisfacute. De exemplu, fiecare are ca obiectiv o locuinta, posibilitatea de a accesa suficiente resurse precum hrana, apa, etc..


Problemele directe - problemele ce trebuiesc rezolvate pentru atingerea obiectivelor propuse. De exemplu, intr-un oras, pentru a facilita accesul la resurse precum apa sau electricitatea, au trebuit sa fie rezolvate problemele legate de distribuirea acestora catre fiecare locuinta. Radioul, televiziunea, telefonia mobila, depind direct de rezolvarea unei probleme, transmisia si receptia undelor radio, precum si a problemelor conexe. De fapt, rezolvarile acestor probleme sunt cele care duc la progresele tehnologice.


Solutiile - reprezinta modalitatea prin care problemele directe au fost rezolvate. Implementarea acestora a dus la "ameliorarea" nevoilor. Prin ameliorare inteleg satisfacerea acestora intr-un procent cat mai mare. Implementarea solutiilor insa, a generat si noi probleme. Le-am numit probleme emergente, pentru ca ele nu au aparut ca o modalitate de satisfacere a unei nevoi, ci au decurs din solutii la probleme directe, ajungand in cele din urma sa "agraveze" nevoile. Prin agravare, inteleg introducerea unor neajunsuri in sistem care contribuie la pastrarea unui nivel scazut de satisfacere a nevoilor. Mai mult, uneori incercarea de tratare a efectelor unor astfel de probleme eu dus la crearea unui alt set de probleme, si tot asa. Daca suntem atenti la ce se intampla in prezent, la scara globala, putem observa ca cele mai grave probleme cu care omenirea se confrunta azi sunt probleme de aceasta natura. Incalzirea globala, suprapopularea, discrepantele dintre cei care au foarte mult si cei care au foarte putin, etc. Aceste probleme sunt cu atat mai grave cu cat ele sunt foarte greu de inteles, cu atat mai putin de controlat si de corectat, deoarece apar in urma interactiunilor din cadrul sistemului, interactiuni care nu pot fi controlate de un singur individ, sau de un grup foarte mic de indivizi.
Este nevoie de o abordare noua, una care presupune colaborarea dintre toti indivizii care compun sistemul. Daca toti am creat o problema, toti trebuie sa o rezolvam. De accea sustin ca este nevoie de un nou model de definire a problemelor si de stabilire a solutiilor, un model care va folosi toate resursele umane prezente in cadrul sistemului pentru a-l moderniza. Astfel am avea mai multe sanse de a optimiza setul de solutii folosit pentru rezolvarea problemelor directe, intr-o maniera care va duce la reducerea sau eliminarea problemelor emergente.


Cred, ca modelul prezent in diagrama de mai sus, a fost de fapt respectat de-a lungul istoriei insa nu urmarind un scop comun. Aceasta a dus la implementarea de solutii locale, care nu au tinut seama de impactul pe scara larga si pe termen lung. Este nevoie de o schimbare!


Pentru a putea realiza o schimbare in bine, avem nevoie de o modalitate de identificare, definire si rezolvare colaborativa a problemelor, o modalitate prin care membrii unei comunitati pot ajunge la un consens in luarea deciziilor.
Pe asta ar trebui sa se bazeze o guvernare deschisa pentru a-si putea urmari scopul.


Consider ca unealta care ar putea fi folosita pentru atingerea acestui obiectiv este o aplicatie pe internet la care toti cetatenii unei comunitati sa aiba acces.
Am sa incerc sa enumar cateva aspecte pe care eu le consider importante si care, cred ca ar trebui luate in seama la proiectarea unei astfel de aplicatii:


- fiecare membru sa poata veni cu o initiativa de a imbunatati modul in care comunitatea functioneaza, prin urmare nivelul de trai al fiecarui membru
- pentru o initiativa ar trebuie sa se poata enumera: efectele pozitive, cine va beneficia de ele, circumstante, resurse necesare, etc ( toate acestea vor putea fi dezbatute ulterior, modificate si completate unde este cazul )
- ficarea membru sa poata semnaliza o problema care impiedica o dezvoltare optima a comunitatii
- pentru o problema semnalizata trebuie sa se poata enumera: efectele negative, cine este afectat, cauzele, de ce s-a ajuns in aceasta situatie, etc - de asemenea si in aceste caz toate vor putea fi schimbate in urma dezbaterii
- fiecare membru sa poata sa-si exprime propria opinie fata de o initiativa sau o problema adusa in discutie. Prin a-si exprima opinia inteleg sa poata critica, completa, comenta, documenta, si in cele din urma sa aprobe sau sa respinga respectivul subiect prin vot.
- se va putea construi un plan de actiune pentru concretizarea unei initiative sau rezolvarea unei probleme ce a fost confirmata si validata de o majoritate semnificativa de membri sau chiar prin consens ( ar fi de dorit )
- sa ve putea defini un proiect pentru a implementa un plan de actiune
- pentru un proiect, se va putea construi o echipa din membri care se ofera voluntari, se vor detalia pasii, etc ( cam tot ce tine de administrarea unui proiect )
- status-ul unui proiect trebuie sa fie public astfel incat toti membrii comunitatii sa poata vedea ce se intampla
- starea unui proiect va putea fi modificata doar de membrii ce fac parte din echipa alocata proiectului, insa ceilalti membri pot veni cu sugestii sau cu intrebari
- proiectele vor capata prioritati, pe care le vor mosteni din popularitatea subiectelor din care au descins, insa vor fi implementate in functie de resursele disponibile ( de ex. doua proiecte pot avea aceeasi prioritate insa nu exista resurse disponibile decat pt unul, va trebui sa se ajunga la un conses care proiect sa fie continuat)
- se vor tine tot felul de statistici, legate de subiectele dezbatute, de resursele disponibile, de participarea la vot, de contributia membrilor si de cum au votat ei..
- nu cred ca este necesar sa se impuna limitari de genul: un membru nu poate participa decat la proiecte dintr-un anumit domeniu pe care este dovedit competent sau asa mai departe, consider ca fiecare membru ar trebui sa fie suficient de responsabil ca sa participe doar la subiectele unde considera ca intr-adevar poate contribui cu ceva. Cu alte cuvinte trierea se va face pe baza optiunilor personale, nu printr-un mijloc rigid de control. Daca nu se va ajunge la acest grad de responsabilizare si de incredere reciproca nu cred ca sistemul va functiona. Nu trebuie sa se puna accentul pe control sau pe secrete, ci pe colaborare. Consider acest punct ca fiind esential.


Aceasta lista decurge direct din credinta mea ca in realitate, tot ceea ce facem si tot ce am facut noi de-a lungul istoriei, a fost sa ne imbunatatim modul de viata si sa rezolvam probleme, de cele mai multe ori in folosul comun. De fapt intreg progresul omenirii a decurs direct din inovatie, care presupune fie inventarea unui nou mod de a-ti satisface o nevoie fie imbunatatirea unuia existent, fie rezolvarea unei probleme care sa faciliteze noi inventii. Pe masura ce am progresat, existenta noastra a devenit mai lejera, dar si mai complexa. La inceput inovatia nu avea decat efecte pozitive, sau daca existau, cele negative nu erau resimtite intr-o masura importanta, insa cu timpul, toate aceste inovatii au ajuns sa participe la lumea in care traim acum, intr-o masura foarte mare, depindem de ele, iar rezultatul interactiunilor noastre in aceasta lume, nu este intotdeauna pozitiv. Prin urmare am ajuns la probleme emergente, greu de cuprins si de definit, cu atat mai putin de rezolvat. Pentru a putea fi rezolvata o problema trebuie sa fie inteleasa, iar in cazul unor probleme complexe cum sunt cele de natura sociala, economica, ecologica etc, acest lucru este aprope imposibil pentru un simplu individ sau chiar un grup mic de indivizi. Chiar daca totusi ar reusi sa defineasca si sa gaseasca o solutie le-ar fi chiar imposibil sa o si implementeze. Ar avea nevoie de participarea tuturor, deoarece problema a rezultat din interactiunea tuturor. Mai mult decat atat, sansele de a rezolva o problema cresc proportional cu numarul celor care lucreaza la rezolvarea ei. Aceasta poate fi analizata, inteleasa si solutionata intr-un mod eficient doar in momentul cand fiecare din noi isi exprima opinia fata de acea problema sau participa intr-un fel, chiar daca uneori respectand doar niste reguli simple la rezolvarea ei..


De aceea sistemul piramidal de luare a deciziilor, folosit astazi in institutiile publice si private nu mai are cum sa functioneze corespunzator. Este depasit. Nu avem de ales, trebuie sa colaboram si sa ne reinventam.


Lista de mai sus nu reprezinta decat niste puncte pe care eu le consider importante, nu este nici pe departe completa. De altfel, sunt convins ca fara colaborarea unui numar destul de mare de oameni nici nu ar putea fi. De aceea va rog sa contribuiti oricum puteti!!
Acesta e doar inceputul!

Organismul social: Context, Argumente

Putem observa, in natura, ca diverse vietati supravietuiesc in grupuri. O intrebare interesanta ar fi, de ce se intampla asta?
Un raspuns foarte plauzibil este, ca o astfel de structura aduce niste beneficii fiecarui individ in parte.
Urmatoarea intrebare ar fi, ce beneficii?
In principal, dupa parerea mea, viata presupune cateva componente fundamentale:
-Autoconservarea
-Perpetuarea
-Dezvoltarea (sau evolutia) - aceasta reprezentand in definitiv procesul de optimizare sau de adaptare la schimbarile de mediu astfel incat primele doua sa fie maximizate
Cu alte cuvinte raspunsul la intrebarea "Care este scopul vietii?" este: Scopul vietii este sa existe.


Revenind, putem presupune mai departe ca intr-un fel, grupul favorizeaza cel putin una dintre aceste componente.
Cum fiecare individ este o expresie a vietii, tragem concluzia ca grupul le faciliteaza acestora urmarirea unui scop comun:supravietuirea.
Comparand diversele specii ce se organizeaza in grupuri putem observa niste diferente semnificative. De pilda, in cazul coloniilor de furnici sau de albine, grupul pare sa functioneze si sa se comporte ca un organism de sine statator, indivizii nefacand altceva decat sa ocupe anumite "roluri" necesare pentru buna functionare a coloniei. Desi ambele colonii au regine si cineva ar putea crede ca acestea conduc colonia, in definitiv ele nu fac altceva decat sa ocupe un rol, responsabil cu reproducerea. De altfel, in cazul furnicilor de exemplu indivizii chiar isi schimba intre ei rolurile in timp real dupa niste reguli foarte simple fara sa existe un anumit individ care sa decida ce anume ar trebui sa faca fiecare furnica in parte. Exista deci un sistem, prin care fiecare individ decide ce rol ar trebui sa-si asume in functie de informatiile pe care le-a schimbat cu ceilalti indivizi, care duce insa la un comportament al grupului foarte complex si care se ajusteaza continuu la conditiile de mediu.


Pe masura ce urmarim arborele evolutiei catre regnul animal, acest comportament de organism individual al grupului pare sa dispara, observandu-se o incercare a fiecarui individ de a-si securiza propria suprematie in cadrul grupului. Apare asadar ideea de ierarhie, in care anumiti indivizi ocupa "pozitii" privilegiate pe care tind sa si le pastreze prin agresiune fata de ceilalti membri. Sunt renumite bataile intre lei sau maimute pentru ocuparea unor astfel de pozitii, care le confera acces privilegiat la resurse(autoconservarea) si mai multe posibilitati de imperechere(perpetuarea). Aceast tip de comportament egoist face ca grupul luat ca ansamblu sa para haotic in ceea ce face. O coerenta se mai poate observa doar in cazul in care un pericol exterior ameninta integritatea grupului. Cu alte cuvinte in acest caz grupul nu mai are un scop in sine, ci mai degraba reprezinta suprapunerea intereselor indivizilor ce-l compun.
Acest gen de organizare a fost dus la "perfectiune" chiar de noi oamenii. Am ajuns sa fim atat de divizati incat am creat grupuri in grupuri in grupuri, toate comportandu-se in mod egoist fata de celelalte, iar elementul de baza al acestora, omul, a ajuns atat de individualist incat a uitat ca de fapt impreuna cu ceilalti formeaza aceeasi specie, ca traieste pe aceeasi planeta intr-un univers imens, ca este in mult mai multe feluri asemanator cu ceilalti decat diferit, ca in definitiv are aceleasi interese cu ei.
Daca cineva ar privi din spatiu specia umana ca intreg, probabil ca n-ar gasi prea mult argumente care sa duca la concluzia ca oamenii coopereaza intr-o tentativa de a actiona ca un singur organism pentru un scop comun.


Dar ce-i asa de rau in asta?
Pana la urma fiecare om este unic, nu poate subscrie la acelasi scop ca toti ceilalti. Parca asta e comunism, incercarea de uniformizare a tuturor indivizilor intr-o utopie nerealizabila...
Mai puteti completa aici cu argumente care sa sustina ideea ca oamenii nu pot colabora pentru acelasi scop comun..


Sa ne uitam totusi la noi, la ce suntam noi si la cum functionam, sa ne intrebam ce s-ar intampla daca fiecare celula din corpul nostru ar incerca sa acapareze cat mai multe din resursele organismului pentru folosul propriu. Este usor de imaginat ca o astfel de stare a lucrurilor nu ar putea sustine o functionare normala a orgamismului si acesta fara doar si poate si-ar gasi sfarsitul intr-un timp foarte scurt.


Sa revenim putin si sa ne uitam acum la ce se intampla cu specia noastra. Putem vedea indivizi care au acces la resurse colosale pe care de altfel nu au cum sa le foloseasca in proportie de suta la suta, si in acelasi timp putem vedea indivizi care nu au suficiente resurse pentru a putea trai in conditii optime. Acum daca intreaga specie umana ar fi considerata un organism, cu siguranta omul ar putea fi considerat celula sa. Facand o analogie cu exemplul anterior, putem deduce usor ca in conditiile in care oamenii se lupta pentru resurse, organismul pe care noi il cream nu are cum sa functioneze corect, ba mai mult nu poate supravietui pentru prea mult timp.

Dar de ce ne-ar interesa sa formam un organism uman? Putem supravietui forate bine asa.. iar aia care mor de foame inseamna ca sunt prea lenesi ca sa-si castige singuri traiul prin urmare isi merita soarta.

In primul rand, cele trei componente ale vietii, pe care le-am expus mai sus autoconservarea, perpetuarea si evolutia sunt prezente in orice forma de viata oricat de complexa ar fi, ba mai mult cred ca de fapt orice alt aspect al vietii decurge din ele. Mai multe despre asta mai jos..

Privind din punctul de vedere al celulelor noastre putem deduce destul de usor ca sansele de autoconservare pentru fiecare din ele cresc uluitor, formand un organism. Avand in vedere ca fiecare din ele consuma atat cat are nevoie avand acces neconditionat la resurse, consumul total este minim, sistemul fiind in acelasi timp foarte eficient. Prin urmare per ansamblu beneficiul fiecarei celule este mai mare intr-o astfel de organizare. Similar si noi oamenii am avea aceleasi avantaje daca am crea o societate bazata pe colaborare. In realitate n-am avea nimic de pierdut, numai de castigat.

Istoria ne arata ca inca din cele mai vechi timpuri oamenii au incercat sa acumuleze cat mai multe resurse pentru ei. Stau marturie toate razboaiele si nedreptatile pe care omenirea le-a suferit. Dupa foarte mult timp in care cei care au avut mai multe resurse au fost privilegiati fata de ceilalti in a aduna si mai multe resurse, am ajuns la ce vedem azi, in care unii si-au construit incet incet imperii in defavoarea celor care incet incet au pierdut si putinul pe care l-au avut. Cu alte cuvinte cineva care s-a nascut in saracie nu are nicio vina ca s-a nascut asa, in acelasi fel in care cei care s-au nascut in lux nu au niciun merit. Si mai mult, putem vedea cu ochii nostri, ca cei nascuti in lux de multe ori nu sunt mai performanti, ca indivizi, decat cei nascuti in saracie, nu a fost un proces de selectie naturala real ci unul fals, artificial.
In conditiile actuale pentru cei nascuti in saracie este aproape imposibil sa mai poata ajunge sa traiasca decent prin mijloace corecte.
Cei care au ajuns in pozitii privilegiate astazi nu fac altceva decat sa incerce sa adanceasca aceasta groapa, o vedem cu ochii nostri zi de zi, in cazul in care vrem sa vedem..
Luand in considerare cele afirmate mai sus putem trage concluzia,zic eu, fara o probabilitate mare de eroare, ca traim intr-o societate in care minciuna, furtul, ipocrizia, incompetenta, brutalitatea, ignoranta, agresivitatea sunt la mare pret, sunt modalitatile prin care cineva mai poate ajunge intr-o pozitie privilegiata sau si-o pastreaza.

Sper ca aceste argumente sa ridice macar cateva semne de intrebare daca nu duc la realizarea faptului ca avem nevoie de o schimbare.
Eu cred ca avem nevoie de o societate in care accentul se va pune pe roluri, pe atributii nu pe pozitii si privilegii.

Un salt enorm in evolutia vietii pe aceasta planeta a fost reprezentat de aparitia organismelor multicelulare. Este inca dezbatut de oamenii de stiita ce anume a dus la aceasta, insa asta este mai putin relevant, ce este important este faptul ca explozia vietii pe Pamant a inceput cu acest eveniment. Fara a desconsidera organismele unicelulare care au un rol important in ceea ce reprezinta viata pe Pamant si care de altfel sunt prezente si azi intr-o proportie mult mai mare decat cele multicelulare, trebuie sa recunoastem ca aparitia acestora din urma a dus la un cu totul alt nivel de complexitate si in cele din urma la viata inteligenta a carei expresie suntem chiar noi. Puterea acestei noi structuri sta in principal in colaborarea dintre celule pentru un scop comun. Imaginati-va ce am putea crea noi daca doar am incepe sa colaboram, sa cooperam pentru realizarea unui nou salt al evolutie, un nivel la care fiecare din noi poate trai o viata plina de semnificatie, satisfactie si comfort. Cred ca de fapt procesul a inceput, trebuie doar sa devenim constienti de asta!

Spuneam mai sus ca orice aspect al vietii noastre decurge in realitate din cele trei nevoi fundamental ale vietii.
Sa ne punem din nou intrebarea "Care este scopul vietii?" insa de aceasta data din perspectiva complexitatii noastre.
Raspunsul poate parea de asemenea complex ,insa in realitate cred ca este acelasi.
Scopul vietii este sa existe!
La o examinare atenta putem vedea ca toate nevoile noastre si toate actiunile pe care le intreprindem isi au radacinile in una din cele trei componente fundamentale ale vietii. Desi exista o sumedenie de nevoi cu care omul modern se confrunta, in cele din urma toate pot fi reduse la una din cele trei. Desigur exista nuante insa toate sunt fatete, expresii ale uneia din cele trei. Muncim pentru a ne asigura integritatea(autoconservarea), ne gatim, invatam tot felul de giumbushlucuri pentru a avea succes printre ceilalti(perpetuarea), exploram, cunoastem, dezvoltam, optimizam, contribuim(evolutia).
Orice aspect al existentei noastre pote fi redus la unul din aceste lucruri, si nu avem ce face. Decat sa acceptam si sa intelegem.

In aceasta lume complexa sunt atat de multe lucuri pe care cineva le poate face si fiecare din noi poate face un pic altceva decat altcineva, insa este din ce in ce mai greu ca cineva sa poata face foarte bine, tot ceea ce este nevoie pentru a putea trai optim, o noua directie ar putea fi insa sa ne unim fortele in incercarea de a ne satisface nevoile fundamentale intr-o maniera mai eficienta.
Cuvantul de ordine este colaborarea!
Ma gandesc ca societatea umana ar putea fi organizata asemanator unei colonii de furnici sau unui organism multicelular, in care fiecare individ isi asuma un anumit rol in functie de competente, fiecare beneficiind insa de acces nelimitat la resurse si la cele mai performante si mai noi tehnologii. Desigur asemanarea nu poate exista decat din perspectiva colaborarii pentru un scop comun, pentru ca in realitate sunt diferente majore atat din punct de vedere al complexitatii precum si al regulilor dupa care acestea functioneaza.

S-a dezbatut destul de mult despre faptul ca urmatorul salt al evolutiei va fi unul de ordin tehnologic, eu inclin insa sa cred ca tehnologia este de fapt o unealta si ca omul nu si-a spus inca ultimul cuvant.
Cred ca urmatoarea revolutie prin care umanitatea va trece, nu este una tehnologica ci una sociala!


In incercarea sa imi imaginez cateva caracteristici fundamentale ale acestei noi societati am sa fac apel la un sistem pe care il cunoastem relativ bine, propriul nostru corp.
Dupa parerea mea cele mai importante sisteme in organismul nostru sunt sistemul nervos si sistemul circulator.
Analoagele acestor doua sisteme trebuiesc create si in noua noastra societate:
- un sistem pentru schimbul si administrarea informatiilor - il avem deja, este internetul - insa trebuie sa mai adaugam si creierul- adica modalitatea de interpretare a informatiilor de identificare a problemelor si de generare a solutiilor intr-un mod COLABORATIV (adica oricine poate participa) - oricine sa poata fi un neuron daca vrea
- un sistem de administrare si transport a resurselor intr-un mod eficient in care accesul la resurse nu este limitat in niciun fel si in care fiecare consuma atat cat are nevoie fara a trebui sa securizeze o cantitate cat mai mare pentru a-si asigura supravietuirea

In momentul in care vom realiza aceste lucruri, pasul a fost facut!

Partea a doua: Organismul social: Directii, Propuneri

O noua paradigma

Incep sa vad o explozie de site-uri si bloguri atat la noi cat si in afara, care promoveaza ideea de comunitate libera, unde oamenii colaboreaza pentru guvernarea comunitatii dar si intre ei, la nivel de individ.
Cei de la www.fight4romania.com promoveaza chiar guvernarea libera cu ajutorul internetului in timp ce www.traiesteliber.ro propune schimbul de servicii gratuite intre indivizi pe sistemul eu te ajut pe tine gratuit, dar chiar daca tu nu ai cu ce ma ajuta momentan pe mine, poate alticineva poate, iar per ansamblu toata lumea are de castigat.

Acum, desi cele doua idei sunt putin diferite consider ca fundamental sunt asemanatoare prin faptul ca pun accentul pe ideea de colaborare, pe ideea ca toti trebuie sa contribuim pentru binele nostru comun. Sunt expresii diferite ale unei aceleiasi paradigme, aceea de comunitate libera.

Ce inteleg eu prin comunitate libera?
Intr-o comunitate libera oamenii:
- au un scop comun: cresterea nivelului de trai al ficarui individ, prin urmare progresul intregii comunitati
- participa activ la luarea deciziilor si crearea regulilor care privesc intreaga comunitate evident pe domenii de competenta( ar fi de dorit )
- se ajuta reciproc in rezolvarea problemelor individuale sau locale ( desi problemele nu pot fi chiar individuale, pentru ca daca un individ are o problema intreaga comunitate are o problema, evident ma refer la problemele care pot fi puse in contextul comunitatii, nu la problemele psihologice, emotionale sau mai stiu eu ce.. care nu pot fi rezolvate decat de individul afectat)

Probabil problema cea mai spinoasa este definirea modelului conform caruia un individ poate participa la definirea comunitatii. Desi sunt multe detalii importante care vor fi dezbatute indelung inainte de stabilirea unui sistem functional, ma gandesc ca sunt cateva idei centrale in jurul carora s-ar putea construi un astfel de sistem.
Nu cred ca mai are rost sa spun ca daca se va putea construi asa ceva atunci cu siguranta va fi construit pe internet..este evident acest lucru.
Dupa parerea mea sistemul in cauza, pentru a functiona, ar trebui sa implementeze urmatoarele functionalitati:
- o lista de dezbateri unde oamenii pot discuta orice probleme legate de bunul mers al comunitatii.Pot defini probleme, pot propune solutii, pe care mai apoi le pot vota. Mai important decat sistemul de vot in sine, este faptul ca solutiile sa fie aprobate prin consens, adica atata timp cat unei solutii i se opune un grup seminificativ de oameni aceasta nu va fi aprobata. O modalitate de stabilire a consensului este sinteza, adica crearea unei noi solutii care combina esentialul dintr-una sau mai multe solutii partiale( solutii sustinute de un procent din comunitate dar careia i se opune un alt procent semnificativ), eventual mai adaugand ceva nou, in asa fel incat, aceasta noua solutie sa poata fi aprobata prin consens. Sinteza este descrisa aici de cei de la metagovernment.org. De altfel intreg site-ul trebuie rasfoit, e o resursa importanta legata de guvernarea libera. Exista o sumedenie de proiecte active pe metagovernment.org care incearca sa implementeze o astfel de abordare.

- un sistem de stabilire a competentei. Unii oameni sunt mai competenti decat altii pe anumite subiecte, ne-am dori ca parerile acestora sa cantareasca mai mult decat ale celorlalti pe domeniile pe care ei sunt dovedit competenti. O posibila solutie a acestei probleme ar fi utilizarea unui sistem bazat pe reputatie, cu alte cuvinte fiecare individ sa poata fi votat de ceilalti ca fiind compentent pe un anumit domeniu, sau poate eu stiu dovedirea prin diplome sau realizari. Nu sunt nici eu convins de asta, s-ar putea sa ajungem tot la un gen de sistem elitist, mai trebuie dezbatut. Oricum probabil ca ar trebui sa existe o modalitate de cuantificare a competentei numai ca nu stiu in ce masura...

- masurarea contributiei fiecarui individ la binele comun. Cu alte cuvinte cei care doar iau, fara sa si dea, cei care beneficiaza fara sa si contribuie intr-un fel, ar trebui penalizati. Acest fapt este legat direct de schimbul gratuit de servicii si poate de construirea unei reputatii de care se va tine cont ulterior in cantarirea valorii individului. Probabil ca acest punct si cel anterior ar trebui unificate intr-un singur sistem de masurare/stabilire a reputatiei/compententei/contributiei unu individ in contextul comunitatii, prin vot sau un alt sistem de creditare.

- crearea unei proceduri de implementare a solutiilor acceptate prin consens. De aici probabil ca se pot aplica cu succes diversele modalitati de management de proiect insa cu masuri accentuate de monitorizare astfel incat cei implicati sau afectati sa poata urmari progresul respectivului proiect.


Ce anume impiedica adoptarea unui astfel de sistem?

Cred ca factorii care se opun unei astfel de schimbari pot fi sparti in doua categorii mari:

1) Forte asemanatoare fortei de frecare sau de inertie, care se opun schimbarii, nu pentru ca nu si-o doresc, sau pentru ca au argumente serioase impotriva ei ci pentru ca s-au obisnuit cu vechiul sistem si desi isi dau seama ca ceva nu este bine, parca nu vor sa depuna efortul sa schimbe ceva sau nu stiu ce-ar putea face. Evident aceste forte sunt in general in constiinta noastra si iau diverse forme: ignoranta, superficialitate, victimizare, lene, etc. Desi nu usor, aceste forte pot fi depasite cu un impuls adecvat.Cum? prin ridicarea nivelului de constientizare a realitatii in cat mai multi dintre semenii nostri, prin educare. De altfel daca nu facem asta si nu transformam acest balast in forte pozitive nu avem nicio sansa sa invingem fortele din a doua categorie.

2) Forte care e opun schimbarii, care nu-si doresc schimbarea. Care or fi aceste forte? Pai fortele de control, care nu si-au dorit niciodata ca oamenii sa fie liberi in actiuni si in gandire, forte care au inventat sisteme precum religia si sistemul monetar. Acum, desi religia si-a mai pierdut din forta (zic eu), sistemul monetar este din ce in ce mai puternic, ne strange latul pe zi ce trece. Cum poate cineva sa fie cu adevarat liber cand accesul la orice resursa este conditionat de o unealta controlata de cei care au cu adevarat puterea. Banul! Banul este inamicul numarul 1 impotriva libertatii si nu vom simti cu adevarat libertatea pana cand puterea de a crea bani nu va reveni in mainile oamenilor.
Cum putem invinge aceste forte? Intelegand ca banul nu este decat o unealta de schimb, cu ajutorul careia oamenii pot transfera bunuri si servicii, nimic altceva, nu are niciun rost sa fie in mainile altora, oamenii pot schimba orice pe orice, atata timp cat cele doua parti implicate se inteleg. Banul este un sistem de incredere. Orice poate fi folosit ca mijloc de schimb, atat timp se intampla doua lucruri:
1) Raportul dintre cantitatea acelui orice si valoarea totala a entitatilor "transferabile" din piata ramane constant
2) Credinta celor care folosesc acest orice, ca oricand au o nevoie il pot folosi pentru a-si satisface acea nevoie.

Punctul 1) nu este respectat in sistemul actual. Producerea de bani este controlata de cei putini si puternici, iar populatia accepta, si efectul este devastator.
Cei de la open money au o propunere mai mult decat interesanta despre cum oamenii pot crea modalitati de schimb. Banii trebuie sa fie creati in masura in care este nevoie de ei, si nici macar nu trebuie sa fie o singura forma de bani, pot fi mult mai multe folosite pentru transferul/masurarea diverselor tipuri de resurse.

In concluzie, cred ca putem construi o comunitate libera insa de asemenea mai cred ca:
1) majoritatea nu este pregatita pentru asta si ca va trebui un efort sustinut pentru a-i educa, din partea celora care inteleg situatia
2) sistemul actual va lupta pentru a mentine controlul

Nu trebuie insa sa ne dam batuti, libertatea va invinge, prin noi!

Guvernare libera

Einstein a spus ca o problema nu poate fi rezolvata cu acelasi tip de gandire care a creat-o. Majoritatea inovatiilor au fost facute in urma unei schimbari de perspectiva sau prin analogii neasteptate cu probleme similare ale caror solutii deja exista. De ce nu am crede ca asta este posibil si in legatura cu guvernarea noastra?

Problema:

Avem urmatoarele idei:
-Romania(si nu numai), are ca forma de guvernamant republica
-republica, presupune ca un stat sa fie condus de un numar restrans de indivizi alesi pe un timp determinat
-republica mai presupune si ca acesti indivizi sa fie alesi din cadrul mai multor partide cu viziuni si ideologii diferite de conducere
-faptul ca acesti indivizi sunt alesi sa conduca, inseamna ca ceilalti indivizi le cedeaza acestora dreptul de a decide in numele lor
-singurul drept oficial pe care il mai au indivizii nealesi este acela de a ii schimba pe cei alesi dupa ce li se termina mandatul
-indivizii alesi au in schimb puterea sa decida in legatura cu toate problemele cu adevarat importante, care au impact asupra tuturor
-indivizii alesi trebuie sa slujeasca interesele celor care i-au ales

Acum cateva observatii:

1)Indivizii alesi, desi sunt din partide diferite au ceva in comun, au puterea sa decida pentru ceilalti, asta ii face la fel
2)Nu cred ca exista vreun exemplu in natura in care cei care au puterea se subordoneaza celor care nu o au, indiferent cum au obtinut-o
3)Starea actuala a lucrurilor, in Romania si nu numai, intareste afirmatia de la punctul 2).

Sunt intr-o mare masura convis ca o altfel de structura in care cativa indivizi decid si ceilalti se supun fara nicio putere oficiala de a se exprima intr-un mod activ sau constructiv, nu va duce la bunastare pentru toti, niciodata.

Solutia?

Daca ne uitam in natura, putem desprinde cateva exemple de organizare mult mai eficiente decat mijloacele pe care oamenii au gasit de cuviinta sa le adopte, sau mai degraba sa le accepte in prezent.
Evident, cineva ar putea spune, pe buna dreptate intr-o anumita masura, ca noi suntem mult mai complecsi decat tot ce se gaseste in natura si nu prea putem folosi un exemplu gasit aici pentru a ne organiza.
Daca abstractizam suficient, putem considera ca nu suntem altceva decat niste indivizi sau entitati care interactioneaza in cadrul unui sistem complex.
Rezultatele acestor interactiuni sunt toate fenomenele pe care le putem observa in tot ce ne inconjoara, in mediul economic, social, tehnologic,etc..
Acum daca luam aceasta abstractizare si cautam in natura, putem gasi suficiente exemple care ne-ar putea fi de folos. Atomii, moleculele, celulele, organismele, creierul nu sunt altceva decat structuri complexe alcatuite din entitati mai simple care interactioneaza conform unor reguli.
Toate entitatile existente pot fi descompuse in altele mai simple, care la randul lor pot fi descompuse in entitati si mai simple si tot asa, pana la particulele subatomice unde cunostintele noastre s-au cam blocat(asta nu inseamna ca sirul nu poate continua). Asemanator, si noi oamenii ne putem privi ca niste entitati care la randul nostru alcatuim "un ceva" mult mai mare si mai complex, i-am putea spune organism social. La randul lui si acest organism interactioneaza cu restul entitatilor de la acest nivel alcatuind ceea ce numim ecosistem. Totul interactioneaza cu totul, si poate mai important fiecare particica este dependenta de celelalte. Exista o regula pe care majoritatea sistemelor din natura o urmeaza si anume: majoritatea decide. Daca o celula din organismul nostru o ia razna probabil nu-i nicio problema, daca sunt un milion probabil la fel, dar daca peste 50% din celulele noastre ar functiona anormal probabil am fi morti. Evident totul evolueaza in timp si in momentul in care un numar critic de invizi semnalizeaza o problema, aceasta trebuie rezolvata rapid sau tot organismul va avea de suferit. In cazul cancerului, un grup de celule incep sa se reproduca dupa bunul plac, consuma resursele sistemului in exces fara a contribui cu ceva benefic si toate celulele au de suferit. Cu parere de rau putem gasi in clasa noastra politica si nu numai, numerosi indivizi care actioneaza exact ca celulele canceroase, se imbuiba inconstienti cu resursele sistemului, fara ca macar sa le foloseasca sau sa le pese de restul(7 case, 10 masini, etc..) si aici apare problema, fara sa sufere prea mult. Organismul nostru social nu are un sistem imunitar! Regula majoritatea decide nu se aplica.

In consecinta:
Consider ca e nevoie de o structura in care majoritatea, cu adevarat, poate sa decida, tot timpul.
Cu alte cuvinte vreau sa am dreptul sa ma pot exprima in legatura cu fiecare decizie care ma poate afecta.

Vad doua posibilitati:

1) Pastram actuala forma de guvernamant care, sa zicem, are expertiza si hotaraste ce ar trebui facut, insa respectiva decizie trebuie sa fie aprobata sau resprinsa prin vot de toti cetatenii. Pentru ca daca trebuie sa ma duc la vot sa-i aleg pe unii dintre ei mai bine ma lipsesc, dar daca trebuie sa ma duc sa votez daca sunt de acord sa mi se mai bage inca un impozit pe venit ia sa vezi cum m-as duce, sau daca ar trebui sa ma duc sa votez daca sunt de acord sa se scoata impozitul pe vanzarea locuintei ia sa vezi cum iar m-as duce... etc. Asa vor fi nevoiti sa argumenteze si sa explice de ce au luat acea hotarare, macar. Sunt multe de zis dar ma rezum doar la idee nu si la cum se poate aplica. Asta e cu totul alt monstru...


2) Renuntam la orice forma stricta de guvernamant si trecem la un regim de guvernare libera, adica:
- daca cineva considera ca a gasit o medota de a rezolva o problema, sau de a imbunatati un anumit ascpect dintr-un anumit domeniu, supune respectiva initiativa la vot public. Cine considera ca are o parere avizata, voteaza, cine nu, se abtine, dar toti cei car vor fi impactati de aceasta initiativa ar trebui sa aiba dreptul sa voteze. Astfel s-ar putea ajunge sa se ia cele mai bune decizii de cei mai potriviti sa o faca pe fiecare domeniu in parte. Asta da imbunatatire a nivelului de trai. Aceasta consider ca este o varianta mai buna decat prima insa probabil va trebui sa trecem prin prima pentru a ajunge in pozitia in care majoritatea cu adevarat are puterea si fiecare poate participa la luarea si promovarea deciziilor.


Nici nu vreau sa ma gandesc cati or sa ma combata,unii poate pe buna dreptate, cati or sa spuna ca asa ceva este ideal, ca aduce a comunism, ca este imposibil de realizat, ca noi suntem idivizi unici, ca nu putem fi comparati cu niste celule lipsite de inteligenta, samd, lista poate contiua..., problemele insa raman si trebuie sa facem ceva, daca vrem cu adevarat sa ne fie mai bine. Eu mi-am exprimat opinia,si asta doar la nivel fundamental, cineva ma poate combate caz in care nu castigam nimic, sau poate lua idea si o poate imbunatati sau folosi intr-un mod constructiv, pentru a ajunge la o intelegere imbunatatita a problemei si a solutiei.

Sunt evident numeroase si laborioase detalii care trebuie luate in calcul pentru ca oricare din cele doua sisteme sa functioneze, dar eu consider ca se poate. Cu mult efort, si cu foarte multi care inteleg ca lucrurile trebuie schimbate mai drastic decat credem noi daca vrem intr-adevar sa traim intr-o "Romanie a noastra" sau as putea generaliza chiar intr-o Terra a noastra.
Avem uneltele, care ne-ar putea ajuta sa infaptuim aceasta schimbare, internetul este una dintre ele, probabil cea mai importanta. Primul pas este intelegerea situatiei de cat mai multi.

Pentru cei care poate considera ca un astfel de sistem nu are cum sa functioneze, ca majoritatea e proasta, ca e nevoie de cineva inteligent si competent care sa ia deciziile importante, nu am decat un exemplu, creierul nostru: deciziile noastre nu sunt guvernate de un singur neuron ci de contributiile individuale ale celor catorva zeci de miliarde de neuroni din capul nostru. Niciodata un individ nu poate lua cele mai bune decizii pentru intregul sistem.

O sa ma opresc aici momentant, curios sa aflu parerile voastre.
O sa va rog sa va concentrati pe idei in special si mai putin pe detaliile de formulare sau mici greseli.

Multumesc